eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție coasta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Coastă [ co-as-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU coastă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului coasta în mai multe dicționare

Definițiile pentru coasta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COASTĂ:
COÁSTĂ, coaste, substantiv feminin

1. Fiecare dintre oasele înguste, în formă de arc, care sînt fixate în spate de coloana vertebrală, iar în față merg pînă la osul pieptului, alcătuind toracele animalelor vertebrate. Coastele, deși sînt oase lungi, n-au canal medular. ▭ Prin blană-i numeri [ursului] coaste slabe. BENIUC, vezi 34. Avea dureri nesuferite în arcurile coastelor și arsuri pe șira spinării. VLAHUȚĂ, O. A. 122.
       • Expresia: Slab, de-i poți număra coastele = foarte slab, slab de tot, uscat. Numai iată ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i număr ai coastele. CREANGĂ, P. 194.

2. Partea laterală a corpului omenesc, mergînd de-a lungul coastelor, de la umeri pînă la coapse; partea analoagă a corpului la animale; flanc. vezi rînă. Un junghi i-a ieșit din coastă, parcă l-ar fi spart cineva. PREDA, Î. 159. Meleli înfipse ambii pinteni în coastele armăsarului. NEGRUZZI, S. I 42.
       • Expresia: A zăcea pe coaste = a zăcea culcat din cauza unei boli grave. Dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, buhos și zăcînd pe coaste. ISPIRESCU, L.

15. A lăsa sau a pune (pe cineva) pe coaste = a-l face să zacă din cauza bătăii M-am întors cu folos, bădie.

– Așa? Iți arăt eu ție folos, de te pun pe coaste. SADOVEANU, P. M. 73. A sta cuiva în coaste (sau în coastele cuiva) = a sta prea aproape de cineva și a-l stingheri în mișcări, a-i sta în drum. A avea (pe cineva) în coaste = a se simți stingherit de permanenta apropiere a cuiva, a nu mai putea scăpa de cineva. A pune (cuiva) sula în coastă = a sili, a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut și greu. A i se lipi coastele (de foame) = a fi foarte flămînd, a fi mort de foame.
♦ Partea laterală a unui lucru (spre deosebire de centru sau de celelalte părți); latură, margine. Sicriul cel în care se dădea orz la cai... sta în preajma fîntînii într-o rînă și spart la o coastă. SADOVEANU,J. 228. În coasta casei era un păr bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 132. Vîntul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare mișcarea vasului era la o parte. BOLINTINEANU, O. 270.
       • Locuţiune adverbiala Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă, înrr-o rînă. Luntrea se răsturnase pe o coastă. ▭ Zaharia al lui Uracu stătea pe-o coastă, pe Laviță, cu un cojoc pe el. DUMITRIU, B forme 26. Se culcă pe-o coastă, în iarbă. BUJOR S. 78

3. (Uneori urmat de determinarea «a muntelui», «a dealului», «a movilei» etc.) Suprafața înclinată a unei înălțimi; pantă, clină, povîrniș. Pe coasta muntelui înalt Porniră brazii la asalt, Oșteni pletoși. Prin coama lor Străbate vîntul vuitor. DEȘLIU, M.

14. Sînt copii. Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. OOȘBUC, P. I 224. Verzi sînt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spînzurate de coastele dealurilor, limpede și senin ceriul tău. RUSSO, O. 22.
       • figurat El șezu pe coastele unui nour negru și se uită lung... asupra pămîntului. EMINESCU, N. 65.

4. Mal, țărm (al unei mări sau, mai rar, al unui lac). Coastele Mării Negre.
♦ Artilerie de coastă = artilerie care asigură apărarea litoralului, trăgînd contra obiectivelor navale.

5. (Ieșit din uz) Flanc al unei armate. vezi aripă. În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cnprinsă-i de pieire și în față și în coaste. EMINESCU, O. I 3 48.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

coastă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coastă:
coástă1 substantiv feminin [Atestat: PSALT. 37/24 / V: cuástă / Plural: coastate, (reg) coste, costi, coasta / Etimologie: moștenit din latinescul costa] 1 Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar, în față, de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. 2 (Îs) coastate adevărate Cele șapte coaste de sus ale omului, legate direct de stern. 3 (Îs) coastate false (sau, pop, neadevărate) Cele cinci coaste de sub coastele adevărate, care nu sunt legate direct de stern. 4 (Îs) coastate flotante (sau, pop, slobode) Cele două coaste de jos, care nu sunt legate de stern. 5 (Îpp; îe) A scoate coastata de drac (din femeie) A bate o femeie, atunci când e rea. 6 (Fam; îe) Slab (sau, irn, gras) de-i poți număra (sau i se văd) coastatele Foarte slab. 7 (Pfm; îe) A mânca coastate prăjite A nu mânca nimic Si: a mânca răbdări prăjite. 8 (Pfm; îe) A bate (sau a freca ori a lăsa) pe cineva la trei (sau patru) coastate, ori a face cuiva pântece din coastate, ori a-i rupe (sau frânge) coastatele A bate rău. 9 (Pfm; îe) A i se lipi cuiva coastatele de foame sau a i se lipi coastatele de pântece ori a avea coastatele lipite A fi foarte flămând. 10 (Pfm; îe) A avea coastatele lipite A fi foarte slab. 11 Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri pân la coapse. 12 Partea laterală a corpului animalelor. 13 (La. obiecte) Latură. 14 (Înv; îs) coastatele luntrei Părțile laterale ale unei bărci. 15 (Îvp; îs) Pe o coasta Stil de înot pe o parte. 16 (Îvp; îlav) Pe o coasta Pe o parte. 17 (Îe) A zăcea pe coastate A zăcea culcat pe o parte. 18 (Înv; îe) A lăsa (sau a pune) pe cineva pe coastate A face să zacă (din bătaie). 19 (Îpp; îe) A-și da coastatele cu cineva A se înțelege în ascuns. 20 (Îvp; îe) A da coastate A da ascultare. 21 (Fam) A avea pe cineva în coastate A se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. 22 (Îvp; îe) A nu da cuiva din coasta A nu da pace. 23 (Îe) A-i pune cuiva sula în coasta A obliga pe cineva să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu). 24 (Și cu complinirile muntelui, dealului, colnicului etc. sau de munte, de deal etc.) Pantă. 25 (Înv; îlav) De-a coastata sau din coastate Oblic. 26 (Îrg; îe) De-a coastata basaraba Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 27 Țărm (al unei mări). 28 Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave. 29 (Iuz) Flanc al unei armate. 30 (Iuz) Cameră laterală. 31 (Bot; reg; îc) coastata dracului sau coastata verb reflexiv:ăjmașului Sparanghel (Asparagus officinalis).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COASTĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COASTĂ:
COÁSTĂ, coaste, substantiv feminin

1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
       • Expresia: (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame.

2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
       • Expresia: A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu).
♦ Latură.
       • Locuţiune adverbiala Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă.
♦ Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.

3. Pantă abruptă.

4. Mal, țărm (al unei mări).

5. (învechit) Flanc al unei armate.

– latina costa.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COASTĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COASTĂ:
COÁSTĂ, coaste, substantiv feminin

1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
       • Expresia: (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame.

2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
       • Expresia: A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu).
♦ Latură.
       • Locuţiune adverbiala Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă.
♦ Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.

3. Pantă.

4. Mal, țărm (al unei mări).

5. (Ieșit din uz) Flanc al unei armate.

– latina costa.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



coastă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru coastă:
coástă (coáste), substantiv feminin –

1. Fiecare din oasele care alcătuiesc toracele. –

2. Hipocondru, deșert. –

3. Latură, parte laterală. –

4. Costișă, pantă, povîrniș. –

5. Mal, țărm.

– Mr., megl. coasta, istr. costę. latina cǒsta (Pușcariu 389; Candrea-Dens., 383; REW 2279; DAR); conform vegl. kuasta, italiana , portugheză costa, limba franceza côte, spaniolă cuesta.

– derivat costiță, substantiv feminin (coastă sau coastă mică; costiță, cotlet); costoală, substantiv feminin (Transilvania, pantă, coastă); costină, substantiv feminin (pantă, coastă); costiș, adjectiv (înclinat, povîrnit); costoi, verb (a înconjura), formație proprie lui Alecsandri, pe baza limba franceza côtoyer; costiș(e), substantiv neutru și forme (latură; povîrniș, coastă, pantă); costișeț (variantă costeșeț), adjectiv (oblic, pieziș).
Forme diferite ale cuvantului coasta: coáste

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

COASTĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COASTĂ:
COÁSTĂ coastae forme

1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrală cu sternul, formând toracele.

2) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc, de la umăr până la șold; rână.
       • Slab de-i poți număra coastaele extrem de slab; numai pielea și oasele. A-i rupe (sau a-i frânge) cuiva coastaele a bate zdravăn pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulița) în coastae a) a cere îndeplinirea neîntârziată a unui angajament; a zori; b) a constrânge pe cineva.

3) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; versant; costișă; povârniș; pantă.

4) Linia de contact între uscat și apa mării sau a oceanului; țărm; litoral. coastaa Mării Negre. Vas de coasta. Navigație de coasta. [G.-D. coastei; silabe coas-tă] /<lat. costa
Forme diferite ale cuvantului coasta: coastae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COASTĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COASTĂ:
COASTĂ s.

1. dungă, latură, parte. (Stă întins pe-o coasta.)

2. (termen militar) aripă, capăt, flanc, margine, (învechit) corn, mînecă. (coasta a unei armate.)

3. (georgrafic) clină, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (învechit și regional) piază, scapăt, (regional) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Muntenia) aplecuș, (învechit) bair, povîrnitură, (figurat) șold. (coasta a unui deal.)

4. (georgrafic) mal, țărm. (Pe coasta Oceanului Atlantic).

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

coastă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru coastă:
coástă (oa dift.) forme, plural e (latina cŏsta, italiana pv. pg. costa, limba franceza côte, spaniolă cuesta). Os lat și îndoit care formează părțile laterale ale peptuluĭ: a te culca pe o coastă, îĭ numerĭ coastele de slav ce e. Povîrnișu unuĭ deal: calu paște pe o coastă. Lature: vapor izbit în coastă. Mal, țărm de mare: pe coastele Italiĭ. Baterie de coastă, tunurĭ pe malu măriĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

coastă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coastă:
coástă2 substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: coastate / Etimologie: nct] (Reg) Furcă de fier pentru săpat pământul.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

coastă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coastă:
coástă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coástei; plural coáste
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

coastă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coastă:
coástă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coástei; plural coáste
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

COASTĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COASTĂ:
COÁSTĂ substantiv verbal chingă, cocârlă, crivac.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

coastă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru coastă:
coastă substantiv verbal CHINGĂ. COCÎRLĂ. CRIVAC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'COASTA'
COASIGURÁREcoasigurătórCOASOCIÁTcoasociátăCOÁSTĂCoasta-de-ArgintCoasta-de-AurCOASTA-DRÁCULUICOASTA-VRĂJMÁȘULUI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coastă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coastă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
37/24 / V: cuástă / Plural: coastăte, reg coste, costi, coastă / Etimologie: moștenit din latinescul costa] 1 Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar, în față, de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
2 Îs coastăte adevărate Cele șapte coaste de sus ale omului, legate direct de stern.
3 Îs coastăte false sau, pop, neadevărate Cele cinci coaste de sub coastele adevărate, care nu sunt legate direct de stern.
4 Îs coastăte flotante sau, pop, slobode Cele două coaste de jos, care nu sunt legate de stern.
5 Îpp; îe A scoate coastăta de drac din femeie A bate o femeie, atunci când e rea.
6 Fam; îe Slab sau, irn, gras de-i poți număra sau i se văd coastătele Foarte slab.
7 Pfm; îe A mânca coastăte prăjite A nu mânca nimic Si: a mânca răbdări prăjite.
8 Pfm; îe A bate sau a freca ori a lăsa pe cineva la trei sau patru coastăte, ori a face cuiva pântece din coastăte, ori a-i rupe sau frânge coastătele A bate rău.
9 Pfm; îe A i se lipi cuiva coastătele de foame sau a i se lipi coastătele de pântece ori a avea coastătele lipite A fi foarte flămând.
10 Pfm; îe A avea coastătele lipite A fi foarte slab.
14 Înv; îs coastătele luntrei Părțile laterale ale unei bărci.
15 Îvp; îs Pe o coastă Stil de înot pe o parte.
16 Îvp; îlav Pe o coastă Pe o parte.
17 Îe A zăcea pe coastăte A zăcea culcat pe o parte.
18 Înv; îe A lăsa sau a pune pe cineva pe coastăte A face să zacă din bătaie.
19 Îpp; îe A-și da coastătele cu cineva A se înțelege în ascuns.
20 Îvp; îe A da coastăte A da ascultare.
21 Fam A avea pe cineva în coastăte A se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă și indiscretă a cuiva.
22 Îvp; îe A nu da cuiva din coastă A nu da pace.
23 Îe A-i pune cuiva sula în coastă A obliga pe cineva să facă fără întârziere un lucru neplăcut și greu.
25 Înv; îlav De-a coastăta sau din coastăte Oblic.
26 Îrg; îe De-a coastăta basaraba Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
31 Bot; reg; îc coastăta dracului sau coastăta verb reflexiv:ăjmașului Sparanghel Asparagus officinalis.
COÁSTĂ coastăe forme 1 Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrală cu sternul, formând toracele.
       • Slab de-i poți număra coastăele extrem de slab; numai pielea și oasele.
A-i rupe sau a-i frânge cuiva coastăele a bate zdravăn pe cineva.
A-i pune cuiva sula sau sulița în coastăe a a cere îndeplinirea neîntârziată a unui angajament; a zori; b a constrânge pe cineva.
Coastăa Mării Negre.
Vas de coastă.
Navigație de coastă.
Stă întins pe-o coastă.
Coastă a unei armate.
Coastă a unui deal.
Pe coastă Oceanului Atlantic.
Stă întins pe-o coastă.
Coástă2 substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: coastăte / Etimologie: nct] Reg Furcă de fier pentru săpat pământul.



GRAMATICA cuvântului coastă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coastă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coastă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul coastă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul coastă are forma: coáste
VEZI PLURALUL pentru coastă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE coastă?
Vezi cuvântul coastă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coastă?
[ co-as-tă ]
Se pare că cuvântul coastă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL coastă
Inţelegi mai uşor cuvântul coastă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Slab, de-i poți număra coastele = foarte slab, slab de tot, uscat
A zăcea pe coaste = a zăcea culcat din cauza unei boli grave
A lăsa sau a pune pe cineva pe coaste = a-l face să zacă din cauza bătăii M-am întors cu folos, bădie
A sta cuiva în coaste sau în coastele cuiva = a sta prea aproape de cineva și a-l stingheri în mișcări, a-i sta în drum
A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit de permanenta apropiere a cuiva, a nu mai putea scăpa de cineva
A pune cuiva sula în coastă = a sili, a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut și greu
A i se lipi coastele de foame = a fi foarte flămînd, a fi mort de foame
Locuţiune adverbiala Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă, înrr-o rînă
♦ Artilerie de coastă = artilerie care asigură apărarea litoralului, trăgînd contra obiectivelor navale
E slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = e foarte slab
A i se lipi cuiva coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame
A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă și indiscretă a cuiva
A pune cuiva sula în coastă = a obliga pe cineva să facă fără întârziere un lucru neplăcut și greu
Locuţiune adverbiala Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă
E slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = e foarte slab
A i se lipi cuiva coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame
A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă și indiscretă a cuiva
A pune cuiva sula în coastă = a obliga pe cineva să facă fără întârziere un lucru neplăcut și greu
Locuţiune adverbiala Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coastă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: astronomie; popular păstorul-cu-oile?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se sustrage de la ceva
cu totul, cu grămada, fără regulă, fără măsură
cloșca-cu-pui
a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app