 | as |
|
| Combinaţie [ com-bi-na-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU combinaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului combinatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru combinatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINÁȚIE, combinații, substantiv feminin 1. Îmbinare, reunire, combinare. Dumbrava minunată» [de M. Sadoveanu] este... una din cele mai încîntătoare combinații de realitate și poezie. IBRĂILEANU, S. 3. 2. (Adesea determinat prin «chimică») Unire a două corpuri chimice care, printr-o reacție, dă naștere unui alt corp compus. Apa este o combinație de oxigen și hidrogen. ▭ Nici o combinație chimică nu se petrece în natură atît de simplu cum o ilustrează experiența de laborator și am aștepta în zadar să zărim cu ochhd liber apariția bazelor și acizilor, semnalată instantaneu de înroșirea sau înălbăstrirea hîrtiei de turnesol. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/1. 3. (Familiar) Aranjament, plan. vezi calcul, manevră. Am plecat de la ziar pe chestii de principii. Arh o combinație mai bună. Facem un ziar nou. C. PETRESCU, C. vezi 157. • Expresia: A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva în vederea unei activități (de obicei de ordin comercial). Proprietarii de terenuri au intrat, pe termene scurte, în combinație cu tot felul, de aventurieri. BOGZA, A. Î. 70. – Pronunțat: -ți-e-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINAȚIE (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Reunire, îmbinare, combinare. ♦ (familial) Aranjament, plan, calcul. 2. (chimie) Substanță omogenă compusă din două sau mai multe elemente chimice diferite, prezente în proporții definite; compus (2); corp compus. • Combinatie complexă = combinație care se obține prin legarea la un ion metalic a unui număr definit de molecule de aceeași specie sau de specii diferite, neutră din punctul de vedere al reactivității chimice. • Combinatie organometalică = combinatie organică conținînd un atom al unui metal legat printr-un atom de carbon de radicalul organic. • Combinatie de incluziune = combinatie moleculară constituită din doi componenți, în care moleculele unuia dintre componenți sînt capabile să reține moleculele celui de-al doilea, fără ca între ele să se stabilească legături chimice obișnuite, ci numai forțe de interacțiune, slabe de tip Van der Waals (ex. aducți, clatrați). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru combinație: combinație substantiv feminin [Atestat: LB / V: (iuz) combinatieiúne substantiv feminin / Plural: combinatieii / Etimologie: franceza combinaison] 1 Îmbinare. 2 (Chm) Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă. 3 (Ccr) Substanță obținută în urma unei combinații (2). 4 (Îe) A intra în combinatie cu cineva A se asocia cu cineva. 5 (Fam) Aranjament. 6 (Muz; înv; îs) Tonuri de combinatiețiune Tonurile secundare care apar între tonurile primare. 7 (Îs) combinatiețiune diferențială Diferența dintre vibrațiile tonurilor primare. 8 (Muz; înv; îs) combinatieiune sumară Combinație rezultată din suma vibrațiilor tonurilor primare. 9 (Chm; îs) combinatie organometalică Combinație organică ce conține un atom de metal legat de radicalul organic. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINAȚIE s. 1. combinare, îmbinare, împreunare, îngemănare, unire. (O combinatie de elemente.) 2. (chimie) compus, corp compus. (Clorura este o combinatie.) 3. amestec, (livresc) melanj, mixtură. (combinatie de materii.) 4. acord, aranjament, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (învechit și popular) legătură, (popular) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (învechit) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (argotic) șustă. (Conform combinatie...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINÁȚIE, combinații, substantiv feminin 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (familial) Aranjament, plan; calcul. • Expresia: A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concret) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Variante: combinațiúne substantiv feminin] – Din latina combinatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINÁȚIE, combinații, substantiv feminin 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (familial) Aranjament, plan; calcul. • Expresia: A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concret) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Variante: combinațiúne substantiv feminin] – Din latina combinatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINÁȚIE combinatiei forme 1) Asamblare a elementelor într-o ordine determinată; reuniune combinativă a elementelor. combinatiea culorilor. 2) Reacție chimică dintre două sau mai multe substanțe simple. 3) Substanță compusă obținută din această reacție; compus. [articulat combinația; genitiv dativ combinației; silabe -ți-e] /<lat. combinatio, combinatieonis Forme diferite ale cuvantului combinatie: combinatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINÁȚIE substantiv feminin 1. Reunire, îmbinare, combinare. ♦ Reacție prin care se unesc elemente chimice și se formează un corp compus, cu alte proprietăți fizice și chimice. 2. (familial) Aranjament, plan; calcul. [Gen. -iei, variantă combinațiune substantiv feminin / conform italiana combinazione, latina combinatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINÁȚIE substantiv feminin 1. reunire, îmbinare, combinare. 2. substanță formată din două sau mai multe elemente chimice. 3. (familial) aranjament, plan; calcul. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru combinație: combináție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat combináția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat combináției; plural combináții, articulat combináțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru combinație: combináție (-ți-e) substantiv feminin, articulat combináția (-ți-a), genitiv dativ articulat combináției; plural combináții, articulat combináțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru combinație: combinație, combinații substantiv feminin 1. (deț.) schimb de țigări efectuat între deținuți. 2. aranjament; înțelegere. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COMBINAȚIE: COMBINÁȚIE substantiv verbal calcul, gând, idee, intenție, plan, proiect, socoteală. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru combinație: combinație substantiv verbal CALCUL. GÎND. IDEE. INTENȚIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMBINATIE' COMBINAGÍUCOMBINÁREcombinarisiCOMBINÁTCOMBINÁȚIEcombinaționálCOMBINAȚIÚNECOMBINATÍVCOMBINATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL combinație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului combinație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Combinație substantiv feminin [Atestat: LB / V: iuz combinațieiúne substantiv feminin / Plural: combinațieii / Etimologie: franceza combinaison] 1 Îmbinare. 4 Îe A intra în combinație cu cineva A se asocia cu cineva. 6 Muz; înv; îs Tonuri de combinațiețiune Tonurile secundare care apar între tonurile primare. 7 Îs combinațiețiune diferențială Diferența dintre vibrațiile tonurilor primare. 8 Muz; înv; îs combinațieiune sumară Combinație rezultată din suma vibrațiilor tonurilor primare. 9 Chm; îs combinație organometalică Combinație organică ce conține un atom de metal legat de radicalul organic. O combinație de elemente. Clorura este o combinație. Combinație de materii. Conform combinație. COMBINÁȚIE combinației forme 1 Asamblare a elementelor într-o ordine determinată; reuniune combinativă a elementelor. Combinațiea culorilor. Combinatio, combinațieonis. Clorura este o combinație 3. |
GRAMATICA cuvântului combinație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului combinație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul combinație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE combinaţie? Vezi cuvântul combinaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul combinaţie?[ com-bi-na-ţi-e ] Se pare că cuvântul combinaţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL combinație Inţelegi mai uşor cuvântul combinație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva în vederea unei activități de obicei de ordin comercial Complexă = combinație care se obține prin legarea la un ion metalic a unui număr definit de molecule de aceeași specie sau de specii diferite, neutră din punctul de vedere al reactivității chimice Organometalică = c De incluziune = c A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL combinație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bază materială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul combinație are forma: combináții
