 | as |
|
| Combinator [ com-bi-na-tor ] VEZI SINONIME PENTRU combinator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului combinator în mai multe dicționareDefinițiile pentru combinator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru combinator: combinator, combinatoroare [Atestat: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Plural: combinatori, combinatoroáre / Etimologie: franceza combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (îs) combinator electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată. Forme diferite ale cuvantului combinator: combinatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMBINATÓR: COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. substantiv neutru Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din limba rusă kombinator, limba franceza combinateur. Forme diferite ale cuvantului combinator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMBINATÓR: COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. substantiv neutru Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din limba rusă kombinator, limba franceza combinateur. Forme diferite ale cuvantului combinator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMBINATÓR: COMBINATÓR, combinatoare, substantiv neutru (Adesea determinat prin «electric») Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINATÓR, -OARE: COMBINATÓR, -OÁRE adjectiv Combinatoriu. // substantiv neutru Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [plural -oare. / conform limba franceza combinateur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMBINATÓR: COMBINATÓR1 combinatoroáre n. Mecanism care combină circuitele și realizează combinații de asociație tehnică. /<rus. kombinator, limba franceza combinateur Forme diferite ale cuvantului combinator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMBINATÓR: COMBINATÓR2 combinatori m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator Forme diferite ale cuvantului combinator: combinatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINATÓR: COMBINATÓR substantiv neutru mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. ( Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru combinator: combinatór adjectiv masculin, plural combinatóri; forme singular și plural combinatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru combinator: combinatór1 adjectiv masculin, plural combinatóri; forme singular și plural combinatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru combinator: combinatór substantiv neutru, plural combinatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru combinator: combinatór2 substantiv neutru, plural combinatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMBINATOR' COMBINÁȚIEcombinaționálCOMBINAȚIÚNECOMBINATÍVCOMBINATÓRcombinatoriálcombinatóricCOMBINATÓRIEcombinatóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL combinator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului combinator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Combinator, combinatoroare [Atestat: CONTEMP. , Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Plural: combinatori, combinatoroáre / Etimologie: franceza combinateur] 1-2 smf, a Persoană care combină 1. 3 sn îs combinator electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. COMBINATÓR1 combinatoroáre n. COMBINATÓR2 combinatori m. |
GRAMATICA cuvântului combinator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului combinator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul combinator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE combinator? Vezi cuvântul combinator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul combinator?[ com-bi-na-tor ] Se pare că cuvântul combinator are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ordin de plată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul combinator are forma: combinatoáre
