eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție comite


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Comite [ co-mi-te ]
VEZI SINONIME PENTRU comite PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului comite în mai multe dicționare

Definițiile pentru comite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a comite
Verbul: a comite (forma la infinitiv)
A comite conjugat la timpul prezent:
  • eu comit
  • tu comiți
  • el ea comite
  • noi comitem
  • voi comiteți
  • ei ele comit
VEZI VERBUL a comite CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru comite:
comíte (-t, -ís), verb

– A săvîrși, a face, a înfăptui. latina committere, limba franceza commettre (secolul XIX), conjug. ca trimite.

– derivat comitent, substantiv masculin (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germana Kommitent; comitet, substantiv neutru (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din limba franceza comité, prin intermediul limba rusă komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, substantiv masculin (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din limba bulgară komitadži, limba turcă komitaci (Ronzevalle 141).
Forme diferite ale cuvantului comite: comite-t comite-ís

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

COMITE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMITE:
COMÍTE2, comít, verb

III. tranzitiv (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. vezi 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALECSANDRI, T. 769.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

comite
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comite:
comíte2 verb tranzitiv: [Atestat: ALECSANDRI, T. 769 / prezentul indicativ: comít / Etimologie: franceza commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârși o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredința cuiva o afacere de comerț.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CÓMITE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓMITE:
CÓMITE1, comiți, substantiv masculin (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

comite
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comite:
cómite1 substantiv masculin [Atestat: HASDEU,

I. C. VIII / Plural: comiteiți / Etimologie: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMITE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMITE:
COMÍTE1, comít, verb

III. tranzitiv A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea).

– Din latina committere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

comite
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comite:
comíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele comít; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural comítă; gerunziu comițând; participiu comís
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

comite
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comite:
comíte2 (a comite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele comít; conjunctiv prezent 3 să comítă; gerunziu comițấnd; participiu comís
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CÓMITE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓMITE:
CÓMITE comiteți m. istorie Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, comiteitis
Forme diferite ale cuvantului comite: comiteți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COMITE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMITE:
COMÍTE1, comít, verb

III. tranzitiv A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea).

– Din latina committere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMITE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMITE:
COMÍTE verb

III. trecut A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / conform latina committere, limba franceza commettre].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CÓMITE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓMITE:
CÓMITE2, comiți, substantiv masculin (învechit) Conducător administrativ al unui comitat.

– Din latina comes, -itis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

comite
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comite:
*cómite m. (latina cómes, cómitis, tovarăș. vezi comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

COMITE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMITE:
COMITE verb a face, a făptui, a săvîrși, ((învechit) a plini. (A comite o infracțiune.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

comite
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comite:
comite vezi a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÓMITE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓMITE:
CÓMITE2, comiți, substantiv masculin Conducător al unui comitat.

– Din latina comes, -itis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMITE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMITE:
COMÍTE2 verb trecut a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< latina committere)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CÓMITE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CÓMITE:
CÓMITE1 substantiv masculin conducător al unui comitat. (< latina comes, italiana comite)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CÓMITE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CÓMITE:
CÓMITE substantiv masculin Șef al unui comitat. [conform latina comes, italiana comite].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

comite
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comite:
cómite substantiv masculin, plural cómiți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

comite
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comite:
cómite1 substantiv masculin, plural cómiți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'COMITE'
COMITÁTcomitatenscomitatíncomitátivCOMÍTECOMITÉNTcomiténtăcomitenteCOMÍTERE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comite
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VIII / Plural: comiteiți / Etimologie: lat comes, -itis] 1 Înv Conte.
Comíte2 a comite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele comít; conjunctiv prezent 3 să comítă; gerunziu comițấnd; participiu comís.
CÓMITE comiteți m.
Comens, comiteitis.
A comite o infracțiune.
A comite o infracțiune.

GRAMATICA cuvântului comite?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comite.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comite poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul comite sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul comite are forma: cómiți
VEZI PLURALUL pentru comite la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE comite?
Vezi cuvântul comite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comite?
[ co-mi-te ]
Se pare că cuvântul comite are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comite

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: regional măr-gutuie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film
tip de croială largă și cu falduri, cu firele țesăturii așezate oblic; fustă cloș
gutuie
barba-ursului, regional brădișor, codâie, slăbănog, barba-sasului, coada-iepei, coada-mânzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, transilvania și maramures perie; coada-cocoșului polygonatum
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app