 | as |
|
| Compătimitor [ com-pă-ti-mi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU compătimitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului compatimitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru compatimitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compătimitor: compătimitor, compatimitoroare a [Atestat: IORGA, L. R. 56 / Plural: compatimitori, compatimitoroáre / Etimologie: compătimi + -(i)tor] 1-2 Care are (sau arată manifestă) compătimire (1-2) pentru cineva. 3 Care împarte o suferință cu cineva. Forme diferite ale cuvantului compatimitor: compatimitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMITÓR: COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adjectiv Care simte sau manifestă compătimire față de cineva, care dovedește un astfel de sentiment. Atitudine compătimitoare. Forme diferite ale cuvantului compatimitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMITOR: COMPĂTIMITOR adjectiv binevoitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (învechit) milosîrd, priincios, priitor. (S-a arătat compatimitor cu nevoile lor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMITÓR: COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adjectiv Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului compatimitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMITÓR: COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adjectiv Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului compatimitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMITÓR: COMPĂTIMITÓR compatimitoroáre (compatimitoróri, compatimitoroáre) Care exprimă compătimire; plin de compătimire. Atitudine compatimitoroare. /a compătimi + sufix compatimitortor Forme diferite ale cuvantului compatimitor: compatimitoroáre compatimitoróri compatimitor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMITÓR: COMPĂTIMITÓR, -OÁRE adjectiv Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [< compătimi + -tor]. Forme diferite ale cuvantului compatimitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compătimitor: compătimitór adjectiv masculin, plural compătimitóri; forme singular și plural compătimitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru compătimitor: *compătimitór, -oáre adjectiv Care compătimește. Forme diferite ale cuvantului compatimitor: -oáre buhăv Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compătimitor: compătimitor a. care compătimește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compătimitor: compătimitór adjectiv → pătimitor Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPATIMITOR' compătiméscCOMPĂTIMÍCOMPĂTIMÍREcompătimitCOMPĂTIMITÓRcompatrioátăCOMPATRIÓTCOMPEDIATÓRcompendiá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compătimitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compătimitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Compătimitor, compătimitoroare a [Atestat: IORGA, L. 56 / Plural: compătimitori, compătimitoroáre / Etimologie: compătimi + -itor] 1-2 Care are sau arată manifestă compătimire 1-2 pentru cineva. S-a arătat compătimitor cu nevoile lor. S-a arătat compătimitor cu nevoile lor. COMPĂTIMITÓR compătimitoroáre compătimitoróri, compătimitoroáre Care exprimă compătimire; plin de compătimire. Atitudine compătimitoroare. /a compătimi + sufix compătimitortor. |
GRAMATICA cuvântului compătimitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compătimitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compătimitor poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE compătimitor? Vezi cuvântul compătimitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compătimitor?[ com-pă-ti-mi-tor ] Se pare că cuvântul compătimitor are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compătimitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Invers proporționale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
