Definiție complacere

Cautăm definiția cuvântului complacere în mai multe dicționare

Definițiile pentru complacere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLĂCERE:
COMPLĂCÉRE substantiv feminin (Învechit) Amabilitate, complezență. Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

complăcere

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complăcere:
complăcére substantiv feminin Atestat: NEGRUZZI, S. III, 172 / Etimologie: complăcea] (Înv) 1 Dorința de a plăcea cuiva. 2 Amabilitate.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMPLĂCERE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLĂCERE:
COMPLĂCÉRE substantiv feminin (învechit) Amabilitate, complezență.

– vezi complăcea.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMPLĂCERE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLĂCERE:
COMPLĂCÉRE substantiv feminin (învechit) Amabilitate, complezență.

– vezi complăcea.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

complăcere

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru complăcere:
complăcere substantiv verbal AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

complăcere

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complăcere:
complăcére substantiv feminin, genitiv dativ articulat complăcérii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLACERE'

compiúter complác COMPLÁCE COMPLĂCEÁ COMPLĂCÉRE complânge COMPLÉCT COMPLECTÁ COMPLECTAMÉNTE

GRAMATICA cuvântului complăcere?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complăcere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul complăcere poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul complăcere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

VEZI PLURALUL pentru complăcere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE complăcere?

Vezi cuvântul complăcere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complăcere?

[ com-plă-ce-re ]
Se pare că cuvântul complăcere are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL complăcere

bunăvoință serviabilitate
VEZI SINONIME PENTRU complăcere PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A cădea bolnav la pat?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
ung
problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate
a se îmbolnăvi
asta întrece măsura, depășește ceea ce trebuie sau se cuvine
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?