| | Răspuns rapid: Pluralul pentru complacere este complăceri
 |  |      |  | o complăcere |  | două complăceri | 
 
  
    |  
 
 
 
 Răspuns detaliat:
 Nearticulat: complăcere la plural este complăceri (forma la plural nearticulată)
 Articulat: pluralul pentru complăcerea este complăcerile (forma la plural articulată)
 
 
 
 Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
 
 Cazul nominativSubstantivul complăcere la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
 
 
		  
			| Singular | Plural |  
			| nearticulat 
  complăcere | nearticulat 
  complăceri |  
			| articulat 
  complăcerea | articulat 
  complăcerile |  
 Cazul dativSubstantivul complăceri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
 
 
		  
			| Singular | Plural |  
			| nearticulat 
  complăceri | nearticulat 
  complăceri |  
			| articulat 
  complăcerii | articulat 
  complăcerilor |  
 Regulă generală de formare a pluralului: Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
 
 
		  
			| Gen | la singular | la plural |  
			| feminin | complăcere | complăceri |  
			| terminaţie | e | i |  
 Funcții sintactice pentru complăcere la cazul nominativ:
 
 Subiect
 Răspunde la întrebările cine? ce?
 Complăcerea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? complăcerea.)
 Complăcerea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? complăcerea.)
 
 
 Nume predicativ
 Răspunde la întrebările cine este? ce este?
 Aceasta este o complăcere frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o complăcere.)
 Ea/el este complăcere. (Intrebare: Ce este el/ea? complăcere.)
 
 
 Articol propozitional
 Răspunde la întrebarea care?
 Pasiunea mea, complăcerea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? complăcerea.)
 
 
 Funcții sintactice pentru complăceri la cazul dativ:
 
 Complement indirect
 Răspunde la întrebările specifice cui?
 Le-am dat complăcerilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? complăcerilor.)
 
 
 Atribut substantival
 Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
 Cinste complăcerii mele! (Intrebare: Cui? complăcerilor.)
 
 
 Nume predicativ
 Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
 Modelul este conform complăcerilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform complăcerilor.)
 
 
 Complement circumstanțial de cauză
 Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
 Din cauza complăcerilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza complăcerilor.)
 
 
 Vezi mai multe substantive la plural
 complângere complectare complecție complecțiune complement complementarism complementaritate complementarizare complementație
 
 
 |  |