 | as |
|
| Completivă [ com-ple-ti-vă ] VEZI SINONIME PENTRU completivă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului completiva în mai multe dicționareDefinițiile pentru completiva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLETIVĂ: COMPLETÍVĂ, completive, adjectiv feminin (În expresie) Propoziție completivă (și substantivat, forme) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lîngă verbul din altă propoziție. Propoziție completivă directă, indirectă, circumstanțială. În fraza «sper că va sosi», «că va sosi» este propoziție completivă directă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLETIVĂ: COMPLETÍVĂ, completive, adjectiv (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, forme) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din limba franceza complétive, latina completivus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru completivă: completívă substantiv feminin a [Atestat: DA / Plural: completivae / Etimologie: franceza completif, lat completivus] 1-2 (Grm; îs) Propoziție completivaă (Propoziție) subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru completivă: completívă substantiv feminin, genitiv dativ articulat completívei; plural completíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLETIVA' completírecompletítCOMPLETITÚDINECompletivCOMPLETÍVĂCOMPLETIVITÁTEcompletuicompletuírecompletuít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL completivă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului completivă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Completívă substantiv feminin a [Atestat: DA / Plural: completivăe / Etimologie: franceza completif, lat completivus] 1-2 Grm; îs Propoziție completivăă Propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. |
GRAMATICA cuvântului completivă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului completivă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul completivă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE completivă? Vezi cuvântul completivă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul completivă?[ com-ple-ti-vă ] Se pare că cuvântul completivă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL completivă Inţelegi mai uşor cuvântul completivă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCOMPLETÍVĂ, completive, adjectiv feminin În expresie Propoziție completivă și substantivat, forme = propoziție subordonată care are rol de complement pe lîngă verbul din altă propoziție COMPLETÍVĂ, completive, adjectiv În sintagma Propoziție completivă și substantivat, forme = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ieșit din uz steaua republicii socialiste românia?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul completivă are forma: completíve
