eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție completiv


PROPOZIȚIIEXPRESIIANTONIME GRAMATICĂSILABE
Completiv, -ă [ com-ple-tiv-, ă ]
VEZI SINONIME PENTRU completiv, -ă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului completiv în mai multe dicționare

Definițiile pentru completiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLETIV, -Ă:
COMPLETÍV, -Ă adjectiv Care complinește, care servește drept complement.
       • Propoziție completivă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< latina completivus, conform limba franceza complétif].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMPLETIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLETIV:
COMPLETÍV, -Ă, completivi, -e, adjectiv (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, forme) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție.

– Din limba franceza complétive, latina completivus.
Forme diferite ale cuvantului completiv: completiv-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMPLETIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLETIV:
COMPLETÍV, -Ă adjectiv care complinește.
♦ propoziție completivă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de complement pe lângă verbul din regentă. (< latina completivus, limba franceza complétif)
Forme diferite ale cuvantului completiv: completiv-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COMPLETIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLETIV:
COMPLETÍV completivă (completivi, completive): Propoziție completivă propoziție secundară care determină un verb din altă propoziție. /<fr. complétif, latina completivus[1]
Forme diferite ale cuvantului completiv: completivă completivi completive: completivpr

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

completiv
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru completiv:
*completív, -ă adjectiv (latina completivus). Care servește ca complement: propozițiune completivă.
Forme diferite ale cuvantului completiv: completiv-ă buhăvésc

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

completiv
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru completiv:
completív adjectiv masculin, plural completívi; forme singular completívă, plural completíve[1]
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

completiv
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru completiv:
completív adjectiv masculin, plural completívi; forme completívă, plural completíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

completiv
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru completiv:
completiv a. care servă de complement: propoțiune completivă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Completiv
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Completiv:
Completiv ≠ necompletiv
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLETIV'
completicompletírecompletítCOMPLETITÚDINECompletivCOMPLETÍVĂCOMPLETIVITÁTEcompletuicompletuíre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Completiv
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului completiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
COMPLETÍV completivă completivi, completive: Propoziție completivă propoziție secundară care determină un verb din altă propoziție.

GRAMATICA cuvântului Completiv?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului completiv.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Completiv poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Completiv sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE completiv, -ă?
Vezi cuvântul completiv, -ă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul completiv, -ă?
[ com-ple-tiv-, ă ]
Se pare că cuvântul completiv, -ă are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Completiv
Inţelegi mai uşor cuvântul completiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Propoziție completivă și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement
COMPLETÍV, -Ă, completivi, -e, adjectiv În sintagma Propoziție completivă și substantivat, forme = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție
♦ propoziție completivă și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de complement pe lângă verbul din regentă

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagmele podul mâinii?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic
consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv
dosul mâinii
cel care pretinde că este proroc; prin extensie persoană care prevestește lucruri ce nu se realizează
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app