Definiție conacire

Cautăm definiția cuvântului conacire în mai multe dicționare

Definițiile pentru conacire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONĂCIRE:
CONĂCÍRE, conăciri, substantiv feminin (Învechit și regional) Acțiunea de a conăci; popas.
♦ Găzduire, adăpostire.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CONĂCIRE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONĂCIRE:
CONĂCÍRE, conăciri, substantiv feminin (învechit) Acțiunea de a conăci; popas.
♦ Găzduire, adăpostire.

– vezi conăci.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONĂCIRE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONĂCIRE:
CONĂCÍRE, conăciri, substantiv feminin (învechit) Acțiunea de a conăci; popas.
♦ Găzduire, adăpostire.

– vezi conăci.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

conăcire

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conăcire:
conăcíre substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / Plural: conacireri / Etimologie: conăci] (Nob) Găzduire.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

conăcire

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conăcire:
conăcíre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat conăcírii; plural conăcíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

conăcire

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conăcire:
conăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat conăcírii; plural conăcíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'CONACIRE'

conăceríe conăcésc Conache CONĂCÍ CONĂCÍRE conăcít conacíu conaghéi conaghién

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conăcire

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conăcire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Conăcíre substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / Plural: conăcireri / Etimologie: conăci] Nob Găzduire.

GRAMATICA cuvântului conăcire?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conăcire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conăcire poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul conăcire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul conăcire are forma: conăcíri

VEZI PLURALUL pentru conăcire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE conăcire?

Vezi cuvântul conăcire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conăcire?

[ co-nă-ci-re ]
Se pare că cuvântul conăcire are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Scoala ioniană?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi
a muri pe undeva
cea mai veche orientare materialistă în filosofia greacă, apărută în secolul vii-vi a
fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?