 | as |
|
| Conciliant [ con-ci-li-ant ] VEZI SINONIME PENTRU conciliant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conciliant în mai multe dicționareDefinițiile pentru conciliant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCILIANT: CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, adjectiv Împăciuitor, îngăduitor cu părerea altuia; care se lasă înduplecat.Sultana era mai conciliantă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 173. – Pronunțat: -li-ant. Forme diferite ale cuvantului conciliant: conciliant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conciliant: conciliánt, conciliantă a [Atestat: SFC I, 173 / P: conciliantli-ant / Plural: conciliantnți, conciliante / Etimologie: franceza conciliant] 1 Împăciuitor. 2 Îngăduitor cu părerea altuia. 3 Care se lasă înduplecat. 4 Care înduplecă. Forme diferite ale cuvantului conciliant: conciliantă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCILIANT: CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, adjectiv Împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat. [ pronunție: -li-ant] – Din limba franceza conciliant. Forme diferite ale cuvantului conciliant: conciliant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCILIANT: CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, adjectiv Împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat. [ pronunție: -li-ant] – Din limba franceza conciliant. Forme diferite ale cuvantului conciliant: conciliant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conciliant: *conciliánt, -ă adjectiv (în franceză conciliant). Propriŭ a concilia spiritele (împăcĭuitor): om, cuvînt conciliant. Forme diferite ale cuvantului conciliant: conciliant-ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIANT: CONCILIÁNT concilianttă (conciliantți, conciliantte) Care cade de acord; înclinat spre cedări. [silabe -li-ant-] /<fr. conciliant Forme diferite ale cuvantului conciliant: concilianttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIANT: CONCILIÁNT, -Ă adjectiv Împăciuitor; ușor de înduplecat. [pronume -li-ant. / conform limba franceza conciliant]. Forme diferite ale cuvantului conciliant: conciliant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conciliant: conciliánt adjectiv masculin (silabe -li-ant), plural conciliánți; forme singular conciliántă, plural conciliánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIANT: CONCILIÁNT, -Ă adjectiv care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant) Forme diferite ale cuvantului conciliant: conciliant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conciliant: conciliánt (-li-ant) adjectiv masculin, plural conciliánți; forme conciliántă, plural conciliánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIANT: CONCILIANT adjectiv împăciuitor, (învechit) împăcăcios, înduplecător. (Ton conciliant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conciliant: conciliant a. dispus, propriu a concilia spiritele. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCILIANT' concietúrăCONCILIÁConciliabilCONCILIÁBULCONCILIÁNTconciliárconciliáreconciliátCONCILIÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCILIANT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conciliant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conciliánt, conciliantă a [Atestat: SFC I, 173 / P: conciliantli-ant / Plural: conciliantnți, conciliante / Etimologie: franceza conciliant] 1 Împăciuitor. CONCILIÁNT concilianttă conciliantți, conciliantte Care cade de acord; înclinat spre cedări. Ton conciliant. |
GRAMATICA cuvântului CONCILIANT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conciliant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCILIANT poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conciliant? Vezi cuvântul conciliant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conciliant?[ con-ci-li-ant ] Se pare că cuvântul conciliant are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCILIANT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Asta sau aia e altă căciulă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
