 | as |
|
| Conciliaţie [ con-ci-li-a-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU conciliaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conciliatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru conciliatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCILIAȚIE: CONCILIÁȚIE, conciliații, substantiv feminin Împăcare; procedură de împăcare în dreptul internațional avînd ca scop înlăturarea conflictelor. Lupta... continuă pînă la Radu cel Mare (1495-1508), care se încercă de o politică de conciliație, fără a izbuti. BĂLCESCU, O. II 16. – Pronunțat: -li-a-ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIAȚIE: CONCILIÁȚIE conciliatiei forme (în dreptul internațional) Procedură de împăcare a părților adverse urmărind înlăturarea conflictelor; conciliere. [articulat conciliația; genitiv dativ conciliației; silabe -ți-e] /<fr. conciliation, latina conciliato, conciliatieonis Forme diferite ale cuvantului conciliatie: conciliatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCILIAȚIE: CONCILIÁȚIE, conciliații, substantiv feminin Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [ pronunție: -li-a-] – Din limba franceza conciliation, latina conciliatio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCILIAȚIE: CONCILIÁȚIE, conciliații, substantiv feminin Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [ pronunție: -li-a-] – Din limba franceza conciliation, latina conciliatio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conciliație: conciliáție substantiv feminin (silabe -li-a-ți-e), articulat conciliáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat conciliáției; plural conciliáții, articulat conciliáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conciliație: conciliáție (-li-a-ți-e) substantiv feminin, articulat conciliáția (-ți-a), genitiv dativ articulat conciliáției; plural conciliáții, articulat conciliáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conciliație: conciliație substantiv feminin [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 14 / P: conciliatieli-a-ți-e / V: conciliatieiune / Plural: conciliatieii / Etimologie: franceza conciliation] (Rar) 1-3 Conciliere (1-3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIAȚIE: CONCILIAȚIE substantiv conciliere, împăcare. (conciliatie între părți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCILIATIE' CONCILIÁNTconciliárconciliáreconciliátCONCILIÁȚIECONCILIAȚIÚNECONCILIATÓRCONCILIATORÍSMconciliatoríst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCILIAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conciliaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CONCILIÁȚIE conciliaȚiei forme în dreptul internațional Procedură de împăcare a părților adverse urmărind înlăturarea conflictelor; conciliere. Conciliation, latina conciliato, conciliaȚieonis. Vezi 14 / P: conciliaȚieli-a-ți-e / V: conciliaȚieiune / Plural: conciliaȚieii / Etimologie: franceza conciliation] Rar 1-3 Conciliere 1-3. ConciliaȚie între părți. |
GRAMATICA cuvântului CONCILIAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conciliaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCILIAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conciliaţie? Vezi cuvântul conciliaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conciliaţie?[ con-ci-li-a-ţi-e ] Se pare că cuvântul conciliaţie are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCILIAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ microordinator familial?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conciliație are forma: conciliáții
