 | as |
|
| Conciliator [ con-ci-li-a-tor ] VEZI SINONIME PENTRU conciliator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conciliator în mai multe dicționareDefinițiile pentru conciliator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCILIATÓR: CONCILIATÓR, -OÁRE, conciliatori, -oare, adjectiv Care tinde spre un acord, spre o împăcare sau armonizare a unor divergențe vădite; care duce spre înțelegere între părți opuse. Atitudine conciliatoare într-un conflict. ♦ (În politică, în lupta de clasă) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc, oportunistă, în interesul burgheziei. ♦ (Substantivat) Împăciuitorist. Pentru a obține noi succese e nevoie să întărim și mai mult partidul nostru, veghind ca el să păstreze și să întărească tradițiile sale de luptă și caracterul de partid revoluționar al proletariatului, intransigent față de oportuniști, conciliatori și capitulanți, dîrz și neclintit față de burghezie și ceilalți exploatatori. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 213. – Pronunțat: -li-a-. Forme diferite ale cuvantului conciliator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCILIATÓR: CONCILIATÓR, -OÁRE, conciliatori, -oare, adjectiv Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Persoană care mijlocește o conciliere, împăciuitorist. [ pronunție: -li-a-] – Din limba franceza conciliateur, latina conciliator. Forme diferite ale cuvantului conciliator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCILIATÓR: CONCILIATÓR, -OÁRE, conciliatori, -oare, adjectiv Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Împăciuitorist. [ pronunție: -li-a-] – Din limba franceza conciliateur, latina conciliator. Forme diferite ale cuvantului conciliator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIATÓR, -OARE: CONCILIATÓR, -OÁRE adjectiv Care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor; conciliatorist. ♦ Care recurge la un compromis sau la o împăcare în fața unor divergențe principale; oportunist, împăciuitorist. // substantiv masculin și forme Împăciuitorist. [pronume -li-a-, / conform limba franceza conciliatoire, conciliateur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIATÓR: CONCILIATÓR conciliatoroáre (conciliatoróri, conciliatoroáre) 1) Care conciliază; orientat spre concilierea unor părți opuse. Remediu conciliator. 3) și substantival Care caută o soluție de compromis; cu caracter de compromis; împăciuitorist. Rol de conciliator. [silabe -li-a-] /<fr. conciliateur Forme diferite ale cuvantului conciliator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conciliator: conciliator, conciliatoroare a [Atestat: HASDEU, I. C. 118 / P: conciliatorli-aconciliator / Plural: conciliatori, conciliatoroáre / Etimologie: franceza conciliateur] 1 Care mijlocește o împăcare Si: conciliatrice (1). 2-3 Care (se) împacă cu ușurință Si: conciliatrice (2-3). Forme diferite ale cuvantului conciliator: conciliatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIATÓR: CONCILIATÓR, -OÁRE I. adjectiv care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor. II. substantiv masculin forme împăciuitorist. (<fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, latina conciliator) Forme diferite ale cuvantului conciliator: -oÁre conciliatori. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conciliator: conciliatór adjectiv masculin (silabe -li-a-), plural conciliatóri; forme singular și plural conciliatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conciliator: conciliatór (-li-a-) adjectiv masculin, plural conciliatóri; forme singular și plural conciliatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIATOR: CONCILIATOR adjectiv, substantiv împăciuitorist. (Un conciliator oportunist.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conciliator: *conciliatór, -oáre adjectiv Împăcător. Forme diferite ale cuvantului conciliator: -oáre lacedem Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conciliator: conciliator a. și m. împăciuitor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCILIATOR' conciliáreconciliátCONCILIÁȚIECONCILIAȚIÚNECONCILIATÓRCONCILIATORÍSMconciliatorístconciliatoriuconciliatríce |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conciliator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conciliator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CONCILIATÓR conciliatoroáre conciliatoróri, conciliatoroáre 1 Care conciliază; orientat spre concilierea unor părți opuse. Remediu conciliator. Rol de conciliator. Conciliator, conciliatoroare a [Atestat: HASDEU, I. 118 / P: conciliatorli-aconciliator / Plural: conciliatori, conciliatoroáre / Etimologie: franceza conciliateur] 1 Care mijlocește o împăcare Si: conciliatrice 1. Un conciliator oportunist. |
GRAMATICA cuvântului conciliator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conciliator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conciliator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conciliator? Vezi cuvântul conciliator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conciliator?[ con-ci-li-a-tor ] Se pare că cuvântul conciliator are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conciliator |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A o scoate la cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
