 | as |
|
| Concomitent [ con-co-mi-tent ] VEZI SINONIME PENTRU concomitent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concomitent în mai multe dicționareDefinițiile pentru concomitent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCOMITENT: CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adjectiv Care se petrece în același timp (cu altceva), care însoțește un fenomen. Două acțiuni concomitente. ♦ (Adverbial, adesea urmat de «cu») în același timp. Șablonarea urzelilor are ca urmare... reducerea numărului de ruperi de fire, deci o creștere a producției și productivității muncii concomitent cu îmbunătățirea simțitoare a calității țesăturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2744. Forme diferite ale cuvantului concomitent: concomitent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concomitent: concomitént, concomitentă a [Atestat: MAIORESCU, 152 / V: (înv) concomitenttánt / Plural: concomitentnți, concomitente / Etimologie: franceza concomitant] 1 Care însoțește un fenomen. 2 Care se produce în același timp cu altceva Si: simultan. 3 (Fiz; îs) Sunete concomitente Sunete armonioase care însoțesc tonul fundamental. 4 (Med; îs) Simptome concomitente Simptome care le însoțesc pe cele esențiale. Forme diferite ale cuvantului concomitent: concomitentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCOMITENT: CONCOMITENT adjectiv, adverb 1. adjectiv paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene concomitent.) 2. adverb paralel, simultan, totdeodată, totodată, (învechit) împreună. (concomitent să începem și aprovizionarea.) 3. adverb odată, simultan, (popular) deodată. (Vorbesc concomitent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCOMITENT: CONCOMITÉNT, -Ă adjectiv Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // adverb În același timp. [< limba franceza concomitant, conform latina concomitans]. Forme diferite ale cuvantului concomitent: concomitent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCOMITENT: CONCOMITÉNT concomitenttă (concomitentți, concomitentte) și adverbial Care se produce în același timp; care coincide în timp; simultan. /<fr. concomitante Forme diferite ale cuvantului concomitent: concomitenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCOMITENT: CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adjectiv Care se petrece în același timp (cu altceva); simultan. – Din limba franceza concomitant. Forme diferite ale cuvantului concomitent: concomitent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCOMITENT: CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adjectiv Care se petrece în același timp (cu altceva); simultan. – Din limba franceza concomitant. Forme diferite ale cuvantului concomitent: concomitent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCOMITENT: CONCOMITÉNT, -Ă adjectiv, adverb în același timp (cu altceva); simultan. (< limba franceza concomitant, latina concomitans) Forme diferite ale cuvantului concomitent: concomitent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concomitent: concomitént adjectiv masculin, plural concomiténți; forme singular concomiténtă, plural concomiténte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concomitent: concomitént adjectiv masculin, plural concomiténți; forme concomiténtă, plural concomiténte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCOMITENT' CONCOIDÁLconcologíeconcomitántconcomitánțăCONCOMITÉNTCONCOMITÉNȚĂCONCORDCONCORDÁCONCORDÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL concomitent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concomitent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Concomitént, concomitentă a [Atestat: MAIORESCU, 152 / V: înv concomitenttánt / Plural: concomitentnți, concomitente / Etimologie: franceza concomitant] 1 Care însoțește un fenomen. 3 Fiz; îs Sunete concomitente Sunete armonioase care însoțesc tonul fundamental. 4 Med; îs Simptome concomitente Simptome care le însoțesc pe cele esențiale. Fenomene concomitent. Concomitent să începem și aprovizionarea. Vorbesc concomitent. Fenomene concomitent. Concomitent să începem și aprovizionarea. CONCOMITÉNT concomitenttă concomitentți, concomitentte și adverbial Care se produce în același timp; care coincide în timp; simultan. |
GRAMATICA cuvântului concomitent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concomitent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul concomitent poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE concomitent? Vezi cuvântul concomitent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concomitent?[ con-co-mi-tent ] Se pare că cuvântul concomitent are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL concomitent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma cilindru central?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
