 | as |
|
| Concomitenţă [ con-co-mi-ten-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU concomitenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concomitenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru concomitenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCOMITENȚĂ: CONCOMITÉNȚĂ, concomitențe, substantiv feminin Simultaneitate a două sau mai multe acțiuni, fenomene, evenimente etc.; coexistență. – Din limba franceza concomitance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCOMITENȚĂ: CONCOMITÉNȚĂ concomitentae forme Caracter concomitent; înfăptuire simultană a două sau a mai multor acțiuni; simultaneitate. /<fr. concomitance Forme diferite ale cuvantului concomitenta: concomitentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCOMITENȚĂ: CONCOMITÉNȚĂ, concomitențe, substantiv feminin Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistență. – Din limba franceza concomitance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCOMITENȚĂ: CONCOMITÉNȚĂ substantiv feminin (Rar) Coexistență, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [conform limba franceza concomitance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCOMITENȚĂ: CONCOMITÉNȚĂ substantiv feminin coexistență, simultaneitate. (< limba franceza concomitance, latina concomitantia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concomitență: concomiténță substantiv feminin [Atestat: DA / V: (înv) concomitentatanconcomitenta / Plural: concomitentațe / Etimologie: franceza concomitance] Simultaneitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCOMITENȚĂ: CONCOMITENȚĂ substantiv paralelism, simultaneitate, sincronism. (concomitenta desfășurării unor fenomene.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concomitență: concomiténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat concomiténței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCOMITENTA' concologíeconcomitántconcomitánțăCONCOMITÉNTCONCOMITÉNȚĂCONCORDCONCORDÁCONCORDÁNTCONCORDÁNȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL concomitență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concomitență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CONCOMITÉNȚĂ concomitențăe forme Caracter concomitent; înfăptuire simultană a două sau a mai multor acțiuni; simultaneitate. Concomitență desfășurării unor fenomene. Concomiténță substantiv feminin [Atestat: DA / V: înv concomitențătanconcomitență / Plural: concomitențățe / Etimologie: franceza concomitance] Simultaneitate. Concomitență desfășurării unor fenomene. |
GRAMATICA cuvântului concomitență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concomitență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul concomitență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concomitenţă? Vezi cuvântul concomitenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concomitenţă?[ con-co-mi-ten-ţă ] Se pare că cuvântul concomitenţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL concomitență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ax cardanic sau axă cardanică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
