 | as |
|
| Conducător [ con-du-că-tor ] VEZI SINONIME PENTRU conducător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conducator în mai multe dicționareDefinițiile pentru conducator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTOR: CONDUCĂTOR substantiv, adjectiv 1. substantiv cîrmuitor, domn. domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (învechit și popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cîrmaci. (Ștefan, marele conducator al Moldovei.) 2. substantiv cîrmuitor, guvernator, (turcism învechit) zabet. (conducator al unei provincii.) 3. substantiv, adjectiv cîrmuitor, guvernant. (Forțele conducator.) 4. adjectiv cîrmuitor, guvernamental, oficial. (Cercurile conducator.) 5. adjectiv, substantiv hegemon. (Forță conducator.) 6. substantiv cap, căpetenie, comandant, șef, mai-mare, (învechit și regional) tist, (Transilvania) birău, (învechit) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vîrhovnic, voievod, (latinism învechit) prepozit. (conducator al oștirii.) 7. substantiv șef, (rar) diriguitor, (învechit) principal. (conducator al mișcării de eliberare.) 8. substantiv șef, (familial) ștab. (conducator al unei instituții.) 9. substantiv șef, vătaf, (învechit) staroste. (conducator al breslei cojocarilor.) 10. substantiv căpetenie, vătaf, (regional) birău, jude. (conducator al colindătorilor.) 11. substantiv șofer. (conducator de basculantă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR2, -OÁRE, conducători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană sau organ care conduce, care e în frunte; șef politic și ideologic al unui partid, al unei mișcări publice; persoană care conduce o instituție, o întreprindere etc. Partidul este conducătorul politic al clasei muncitoare și al întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Fiecare comunist trebuie să fie un conducător al maselor țărănimii muncitoare pe drumul trasat de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 79. Forme diferite ale cuvantului conducator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR2 conducatoroáre (conducatoróri, conducatoroáre) m. și forme 1) Persoană care se află la conducere; șef; cap. conducator de guvern. conducator de șantier. conducator de gardă. 2) Persoană sau organ care călăuzește, orientează; călăuzitor; îndrumător. conducator politic. conducator științific. 3) Persoană care conduce un mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană sau acvatică. • conducator auto persoană care conduce un automobil. /a conduce + sufix conducatorător Forme diferite ale cuvantului conducator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR, -OÁRE adjectiv Care conduce, de conducere. • (Corp) bun (sau rău) conducător de electricitate (sau de căldură) = (Corp) prin care străbate ușor (sau greu) electricitatea (sau căldura). // substantiv masculin și forme Persoană, organ care este la conducere; șef politic și ideologic al unui partid, al unei mișcări publice etc.; persoană care conduce o instituție, o întreprindere, un (auto)vehicul etc. [< conduce + -(ă)tor]. Forme diferite ale cuvantului conducator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însușirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea). II. S. m. și forme Persoană sau organ care conduce un partid, o organizație, o instituție sau o întreprindere. – Conduce + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului conducator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR1, -OÁRE, conducători, -oare, adjectiv 1. Care conduce, de conducere. • Idee conducătoare = idee principală; predominantă, de bază. (figurat) Fir conducător= idee călăuzitoare într-o discuție sau într-o argumentare. 2. (Despre corpuri, substanțe) Care are însușirea de a transmite, de a conduce căldura sau electricitatea. Metalele sînt bune conducătoare de căldură și electricitate. Forme diferite ale cuvantului conducator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care conduce; de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = Care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. S. m. și forme Persoană sau organ care conduce un stat, un partid, o organizație, o instituție, o întreprindere etc. – Conduce + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului conducator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conducător: conducător, conducatoroare [Atestat: PONI, forme 141 / Plural: conducatori, conducatoroáre / Etimologie: conduce + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care conduce (5). 3-4 sm, a (despre corpuri; îs) (Corp) bun (sau rău) conducator de căldură (sau de electricitate) (Corp) care are însușirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea) Si: conductibil. 5 substantiv masculin (îs) conducator auto Șofer. Forme diferite ale cuvantului conducator: conducatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR, -OÁRE I. adjectiv 1. care conduce; de conducere. 2. (despre corpuri) bun (sau rău) conducator = care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. substantiv masculin forme persoană, organ care conduce un partid, o instituție, întreprindere, un (auto)vehicul etc. (< conduce + -/ă/tor) Forme diferite ale cuvantului conducator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conducător: *conducătór, -oáre substantiv și adjectiv (despre conduc). Care conduce. Corp bun saŭ răŭ conducător de căldură saŭ de electricitate, care lasă orĭ nu lasă căldura orĭ electricitatea să treacă pin el. Forme diferite ale cuvantului conducator: -oáre lacedem Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUCĂTÓR: CONDUCĂTÓR1 conducatoroáre (conducatoróri, conducatoroáre) Care conduce; de conducere. A avea un rol conducator. /a conduce + sufix conducatorător Forme diferite ale cuvantului conducator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conducător: conducătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural conducătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural conducătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conducător: conducătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural conducătóri; forme singular și plural conducătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conducător: conducător a. și m. care conduce. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDUCATOR' CONDROSARCÓMCONDROTOMÍECONDRÓZĂConducCONDUCĂTÓRconducătoríeCONDÚCECONDÚCERECONDÚCT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conducător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conducător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ștefan, marele conducător al Moldovei. Conducător al unei provincii. Forțele conducător. Cercurile conducător. Forță conducător. Conducător al oștirii. Conducător al mișcării de eliberare. Conducător al unei instituții. Conducător al breslei cojocarilor. Conducător al colindătorilor. Conducător de basculantă. Ștefan, marele conducător al Moldovei. Conducător al unei provincii. Conducător al mișcării de eliberare. Conducător al unei instituții. Conducător al breslei cojocarilor. Conducător al colindătorilor. Conducător de basculantă. CONDUCĂTÓR2 conducătoroáre conducătoróri, conducătoroáre m. Conducător de guvern. Conducător de șantier. Conducător de gardă. Conducător politic. Conducător științific. • conducător auto persoană care conduce un automobil. /a conduce + sufix conducătorător. Conducător, conducătoroare [Atestat: PONI, forme 141 / Plural: conducători, conducătoroáre / Etimologie: conduce + -ător] 1-2 smf, a Persoană care conduce 5. 3-4 sm, a despre corpuri; îs Corp bun sau rău conducător de căldură sau de electricitate Corp care are însușirea de a transmite sau de a nu transmite căldura sau electricitatea Si: conductibil. 5 substantiv masculin îs conducător auto Șofer. CONDUCĂTÓR1 conducătoroáre conducătoróri, conducătoroáre Care conduce; de conducere. A avea un rol conducător. /a conduce + sufix conducătorător. |
GRAMATICA cuvântului conducător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conducător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conducător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conducător? Vezi cuvântul conducător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conducător?[ con-du-că-tor ] Se pare că cuvântul conducător are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL conducător Inţelegi mai uşor cuvântul conducător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Corp bun sau rău conducător de electricitate sau de căldură = Corp prin care străbate ușor sau greu electricitatea sau căldura Despre corpuri, în sintagma Bun sau rău conducător de căldură sau de electricitate = care are însușirea de a transmite sau de a nu transmite căldura sau electricitatea Idee conducătoare = idee principală; predominantă, de bază Despre corpuri, în sintagma Bun sau rău conducător de căldură sau de electricitate = Care prezintă sau nu conductibilitate Despre corpuri bun sau rău conducator = care prezintă sau nu conductibilitate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conducător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sau a-i sta cuiva în putință?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conducător are forma: conducătóri
