 | as |
|
| Conducere [ con-du-ce-re ] VEZI SINONIME PENTRU conducere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conducere în mai multe dicționareDefinițiile pentru conducere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDUCERE: CONDÚCERE, conduceri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a conduce; activitatea conducătorului, a celui care stă în frunte, care conduce ceva. Organ de conducere. Colectiv de conducere. ▭ Sub conducerea partidului, cu neîntreruptul ajutor al Uniunii Sovietice, Romînia a parcurs în cițiva ani un drum mare, bogat în prefaceri revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 12. Femeile muncitoare trebuie ridicate cu îndrăzneală în conducerile organizații lor sindicale. REZ. HOT. I 64. Condiția esențială a succesului muncii de agitație este conducerea zilnică și concretă a acestei munci de către organizația de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 68. Un comandant suprem, un amiral, lua la miezul nopții conducerea operațiilor. BOGZA, A. I. 313. • Conducere unică=principiu potrivit căruia conducerea este alcătuită dintr-o singură persoană sau dintr-un singur organ (instituție, întreprindere, organizație etc.) reprezentînd interesele tuturor celorlalte persoane sau organe conduse. Conducere colectivă = principiu suprem de conducere în partidul marxist-leninist, constînd în atragerea maselor în munca de conducere, prin elaborarea și discutarea în colectiv a hotărîrilor, prin dezvoltarea spiritului de răspundere personală și prin crearea condițiilor favorabile desfășurării criticii de jos. Principiul conducerii colective este principiul suprem de conducere în partidul marxist-leninist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. 2. (Concretizat) Forța conducătoare constituită din persoanele care dirijează un partid, o întreprindere etc.; colectivul care conduce, conducătorii. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUCERE: CONDUCERE s. 1. cîrmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpînire, (învechit și popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (figurat) cîrmă. (conducere țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul.) 2. guvernare, regim. (O nouă conducere în acel stat.) 3. putere, (figurat) cîrmă. (A ajuns la conducere.) 4. administrare, administrație, cîrmuire, gospodărire, (învechit și popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (conducere a treburilor publice.) 5. comandă, șefie, (învechit) povață, povățuire. (Unitatea se află sub conducere lui.) 6. prezidare. (conducere a unei ședințe.) 7. dirijare, (rar) diriguire. (Cine are conducere uzinei?) 8. direcție, șefie. (Deține conducere unei instituții.) 9. călăuzire, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare, orientare. (conducere cuiva pe drumul cel bun.) 10. acompaniere, însoțire, întovărășire, petrecere. (conducere cuiva pînă la poartă, la plecare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conducere: condúcere substantiv feminin [Atestat: vezi limba română decembrie 1950, 17 / Plural: conducereri / Etimologie: conduce] 1 Îndrumare a unui grup de oameni, instituții, organizații etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. 2 Direcție sau administrație a unei organizații, instituții etc. 3-4 (Pex) Persoană sau colectiv care conduce. 5 Activitate a conducătorului (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUCERE: CONDÚCERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. ♦ (concretizat) Persoană sau colectiv care dirijează o instituție, o întreprindere etc. [< conduce]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDUCERE: CONDÚCERE, conduceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (concretizat) Persoană sau colectiv care conduce. – vezi conduce. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDUCERE: CONDÚCERE, conduceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (concretizat) Persoană sau colectiv care conduce. – vezi conduce. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUCERE: CONDÚCERE substantiv feminin 1. acțiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. 2. organ de cârmuire politică sau administrativă. (< conduce) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUCERE: CONDÚCERE conducerei forme 1) vezi A CONDUCE. 2) Persoană sau colectiv care conduce. conducereea institutului. conducereea adunării. [G.-D. conducerii] /v. a conduce Forme diferite ale cuvantului conducere: conducerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conducere: conducere forme 1. fapta de a conduce; 2. figurat direcțiune; 3. conduct: conducerea apei, gazului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conducere: *condúcere forme Acțiunea de a conduce. Direcțiune: afacerile-s supt conducerea luĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conducere: condúcere substantiv feminin, genitiv dativ articulat condúcerii; plural condúceri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conducere: condúcere substantiv feminin → ducere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDUCERE' ConducCONDUCĂTÓRconducătoríeCONDÚCECONDÚCERECONDÚCTCONDÚCTĂCONDUCTÁNȚĂCONDUCTÍBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conducere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conducere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conducere țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul. O nouă conducere în acel stat. A ajuns la conducere. Conducere a treburilor publice. Unitatea se află sub conducere lui. Conducere a unei ședințe. Cine are conducere uzinei? 8. Deține conducere unei instituții. Conducere cuiva pe drumul cel bun. Conducere cuiva pînă la poartă, la plecare. Conducere țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul. Deține conducere unei instituții. Întreaga conducere a fost schimbată. Condúcere substantiv feminin [Atestat: vezi limba română decembrie 1950, 17 / Plural: conducereri / Etimologie: conduce] 1 Îndrumare a unui grup de oameni, instituții, organizații etc. CONDÚCERE conducerei forme 1 vezi A CONDUCE. Conducereea institutului. Conducereea adunării. |
GRAMATICA cuvântului conducere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conducere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conducere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conducere? Vezi cuvântul conducere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conducere?[ con-du-ce-re ] Se pare că cuvântul conducere are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL conducere Inţelegi mai uşor cuvântul conducere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeConducere colectivă = principiu suprem de conducere în partidul marxist-leninist, constînd în atragerea maselor în munca de conducere, prin elaborarea și discutarea în colectiv a hotărîrilor, prin dezvoltarea spiritului de răspundere personală și prin crearea condițiilor favorabile desfășurării criticii de jos |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conducere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A visa sau a vedea, a spune cai verzi pe pereți?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conducere are forma: condúceri
