eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție confruntare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Confruntare [ con-frun-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU confruntare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului confruntare în mai multe dicționare

Definițiile pentru confruntare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONFRUNTARE:
CONFRUNTÁRE, confruntări, substantiv feminin Acțiunea de a confrunta; punere față în față a două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru verificare; comparare. Confruntarea plagiatului cu originalul. ▭ Din confruntarea unui material variat se naște o critică ce va avea, mai adesea rezultate folositoare pentru noua traducțiune. ODOBESCU, S. II 365.
       • (juridic) Punere față în față, interogare concomitentă a două sau mai multor persoane, în cursul unui proces, spre a se stabili dacă spusele lor concordă. Confruntarea martorilor.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

confruntare
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru confruntare:
confruntáre substantiv feminin [Atestat: EVID. contabilitate 234 / Plural: confruntaretắri / Etimologie: confrunta] 1 Punere față în față a două sau a mai multe persoane, pentru a verifica adevărul spuselor lor Si: (nob) confruntație. 2 Punere față în față a două sau mai multe obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONFRUNTARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFRUNTARE:
CONFRUNTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație.
♦ (specializare; juridic) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. [< confrunta].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONFRUNTARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONFRUNTARE:
CONFRUNTÁRE, confruntări, substantiv feminin Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; confruntație.

– vezi confrunta.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONFRUNTARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONFRUNTARE:
CONFRUNTÁRE, confruntări, substantiv feminin Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare.

– vezi confrunta.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONFRUNTARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONFRUNTARE:
CONFRUNTARE substantiv comparare, comparație, paralelă, paralelism. (O confruntare între două ființe.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

confruntare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru confruntare:
confruntáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat confruntării; plural confruntări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

confruntare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru confruntare:
confruntáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat confruntắrii; plural confruntắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CONFRUNTARE'
confreríeconfrontáconfrúntCONFRUNTÁCONFRUNTÁREconfruntátconfruntáțieCONFRUNTAȚIÚNEconfruntatív

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONFRUNTARE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului confruntare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Contabilitate 234 / Plural: confruntaretắri / Etimologie: confrunta] 1 Punere față în față a două sau a mai multe persoane, pentru a verifica adevărul spuselor lor Si: nob confruntație.
O confruntare între două ființe.

GRAMATICA cuvântului CONFRUNTARE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului confruntare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONFRUNTARE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CONFRUNTARE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul confruntare are forma: confruntări
VEZI PLURALUL pentru CONFRUNTARE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE confruntare?
Vezi cuvântul confruntare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul confruntare?
[ con-frun-ta-re ]
Se pare că cuvântul confruntare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONFRUNTARE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A veni la putere?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a despre cai nărăvaș; b despre oameni care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual
membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului la vot; unghiuri corespondent, -ă e
a prelua puterea politică într-o țară
a se înșela în așteptări; a nu izbuti
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app