 | as |
|
| Consistoriu [ con-sis-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU consistoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului consistoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru consistoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consistoriu: consistóriu sn [Atestat: (a. 1752) IORGA, S. despre XII, 64/ V: (Trs) consistoriutór, (înv) consistoriuium / Plural: consistoriuii / Etimologie: lat consistorium, franceza consistoire] 1 Consiliu al împăraților romani. 2 (Pex) Loc unde se ținea consiliul. 3 Organ administrativ și disciplinar pe lângă mitropolii și episcopii. 4 (Îbrc) Adunare a cardinalilor prezidată de papă sau a canonicilor, prezidată de episcopi. 5 (În biserica protestantă) Adunare dirigentă a pastorilor. 6 (La evrei) Adunare dirigentă a rabinilor. 7 Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, confesiuni religioase etc. 8 Instanță judecătorească ecleziastică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSISTÓRIU: CONSISTÓRIU substantiv neutru 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [pronume -riu. / < latina consistorium – adunare, conform limba franceza consistoire, germana Konsistorium, italiana consistorio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSISTÓRIU: CONSISTÓRIU substantiv neutru 1. consiliu al împăraților romani. • locul unde se ținea. 2. instanță judecătorească ecleziastică. • consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. • adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< latina consistorium, limba franceza consistoire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSISTÓRIU: CONSISTÓRIU, consistorii, substantiv neutru 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din latina consistorium, limba franceza consistoire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSISTÓRIU: CONSISTÓRIU, consistorii, substantiv neutru 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din latina consistorium, limba franceza consistoire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSISTÓRIU: CONSISTÓRIU consistoriui n. 1) Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. 2) Adunare de cardinali, convocată de Papa de la Roma. [silabe -to-riu] /<lat. consistorium, limba franceza consistoire Forme diferite ale cuvantului consistoriu: consistoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru consistoriu: consistoriu n. 1. adunare de cardinali convocați de papa în vederea unei afaceri importante; 2. adunare de preoți; 3. tribunal ecleziastic ( vezi dicasterie). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consistoriu: consistóriu substantiv neutru [-riu pronume -rĭu], articulat consistóriul; plural consistórii, articulat consistóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consistoriu: consistóriu [riu pronume rĭu] substantiv neutru, articulat consistóriul; plural consistórii, articulat consistóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSISTÓRIU: CONSISTÓRIU, consistorii, substantiv neutru Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSISTORIU: CONSISTORIU substantiv (termen bisericesc) (învechit) ordinariat. (Un consistoriu catolic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSISTORIU' CONSISTÉNTCONSISTÉNȚĂCONSISTOMÉTRUCONSISTORIÁLCONSISTÓRIUconsấngeCONSOÁNĂCONSOÁRTĂconsoárte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONSISTORIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consistoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despre XII, 64/ V: Trs consistoriutór, înv consistoriuium / Plural: consistoriuii / Etimologie: lat consistorium, franceza consistoire] 1 Consiliu al împăraților romani. CONSISTÓRIU consistoriui n. Un consistoriu catolic. Un consistoriu catolic. |
GRAMATICA cuvântului CONSISTORIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consistoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONSISTORIU poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE consistoriu? Vezi cuvântul consistoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consistoriu?[ con-sis-to-riu ] Se pare că cuvântul consistoriu are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONSISTORIU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Liber arbitru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul consistoriu are forma: consistórii
