 | as |
|
| Consistență [ con-sis-ten-ță ] VEZI SINONIME PENTRU consistență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului consistenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru consistenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru consistență: consisténță substantiv feminin 1 Stare a unui corp (lichid) care are un anumit grad de densitate, de tărie, de soliditate. • figurat Umbră fără consistență. ♦ Rezistență relativă a unui corp la deformare, la sfărâmare. ♦ figurat Fundament, soliditate, tărie; fermitate. Inițiativă de o certă consistență. 2 (matematică) Coerență (4). 3 (logică) Însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. 4 (silvicultură) Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 5 (econ.) Proprietate dezirabilă a estimatorilor econometrici. • plural -e și (învechit) consistanță substantiv feminin/ <fr. consistance, italiana consistenza. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consistență: consisténță a [Atestat: STAMATI, despre / V: (înv) consistentatánconsistenta / Plural: consistentațe / Etimologie: franceza consistance] 1 Stare a unui corp lichid care începe a se îngroșa Si: consolidare (1). 2 Grad de soliditate a unui corp, a unei materii etc. 3 Rezistență opusă de un corp sau de un material la deformare sau sfărâmare Si: soliditate, tărie. 4 (Fig) Tărie de caracter Si: fermitate. 5 (Fig) Statornicie. 6 Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 7 (Log) Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSISTENȚĂ: CONSISTÉNȚĂ substantiv feminin 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [conform italiana consistenza, limba franceza consistance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSISTENȚĂ: CONSISTÉNȚĂ substantiv feminin 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. • rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. • (figurat) soliditate, tărie; fermitate. 2. (matematică) coerență (2). 3. (logică) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< limba franceza consistance, italiana consistenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSISTENȚĂ: CONSISTÉNȚĂ, consistențe, substantiv feminin Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din limba franceza consistance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSISTENȚĂ: CONSISTÉNȚĂ, consistențe, substantiv feminin Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din limba franceza consistance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru consistență: consistență forme 1. starea unui lichid ce capătă un grad oarecare de soliditate; 2. rezistență ce oferă un corp: ceara are puțină consistență; 3. figurat stabilitate, tărie de caracter: e un om fără consistență. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru consistență: *consisténță forme, plural e (nlat. consistentia, limba franceza consistance. vezi subsistență). Soliditate, rezistență: consistența ceriĭ e mică. figurat Stabilitate, fixitate: spirit fără consistență. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSISTENȚĂ: CONSISTÉNȚĂ substantiv feminin Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp la sfărîmare; tărie, soliditate. Consistență cimentului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSISTENȚĂ: CONSISTÉNȚĂ forme 1) Caracter consistent; soliditate; densitate. 2) figurat Spirit ferm; fermitate. /<fr. consistance Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSISTENȚĂ: CONSISTENȚĂ substantiv soliditate, tărie, (învechit) vîrtoșie. (consistenta unei substanțe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consistență: consisténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat consisténței; plural consisténțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consistență: consisténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat consisténței; plural consisténțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSISTENTA' consístCONSISTÁconsistánțăCONSISTÉNTCONSISTÉNȚĂCONSISTOMÉTRUCONSISTORIÁLCONSISTÓRIUconsấnge |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL consistență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consistență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Consisténță a [Atestat: STAMATI, despre / V: înv consistențătánconsistență / Plural: consistențățe / Etimologie: franceza consistance] 1 Stare a unui corp lichid care începe a se îngroșa Si: consolidare 1. Consistență unei substanțe. Consistență unei substanțe. |
GRAMATICA cuvântului consistență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consistență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul consistență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE consistență? Vezi cuvântul consistență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consistență?[ con-sis-ten-ță ] Se pare că cuvântul consistență are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL consistență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fără sau lipsit de gust?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul consistență are forma: consisténțe
