 | as |
|
| Constanţa [ con-stan-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU constanţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului constanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru constanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CONSTANȚA: CONSTANȚA (KONSTANZ) 1. Lac alpin în Europa Centrală, între Germania, Elveția și Austria, la 395 m alt., străbătut de Rin; 538 km2. Lungime: 64 km; lățime max.: 14 km. Ad. max.: 252 m. Navigație. Pescuit. Turism. Pe malurile sale sînt situate orașele Konstanz, Bregenz și Friedrichshafen. Se mai numește Bodensee. 2. Oraș în S Germaniei (Baden-Württemberg), pe malurile lacului cu același nume; 70,5 mii locuțiune (1987). Electrometalurgie, construcții de mașini; produse textile și chimice; echipament electronic; prelucrarea lemnului. Stațiune balneoclimaterică. Universitate. Catedrală (secolul 11-16), biserică gotică (secolul 15). Aici a avut loc un conciliu ecumenic (1414-1418) cu scopul de a pune capăt schismei din Biserica catolică, de a o organiza și a condamna ca eretici pe John Wycliffe, Jan Hus și Ieronimus din Praga. Forme diferite ale cuvantului constanta: konstanz Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Constanța: Constanța (Chiustenge) forme 1. județ în Dobrogea, așezat între Dunărea și Marea Neagră: 217.000 locuțiune; măreț pod peste Dunăre, dela Cernavoda, în lungime de 870 m. (distrus în cursul răsboiului mondial); 2. cap. jud. cu acelaș nume, situată pe un promontoriu ieșit mult în mare; 27.000 locuțiune Primul port de mare. Anticul Tomi, unde a fost exilat poetul roman Ovidiu, a căruia statuă împodobește orașul. Distrus de Bulgari în secolul VII și rezidit de Germani în epoca cruciatelor, orașul căzu apoi sub stăpânirea Turcilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTANTĂ: CONSTÁNTĂ substantiv feminin 1. (matematică) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (fizică) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< limba franceza constante]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTANTĂ: CONSTÁNTĂ constantae forme 1) Mărime care nu-și schimbă valoarea. constantaa gazelor. constanta radioactivă. 2) medicina Indice care consemnează starea normală a organismului. 3) logică Expresie a cărei semnificație este socotită fixă. /<fr. constante Forme diferite ale cuvantului constanta: constantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTANȚĂ: CONSTANȚĂ s. 1. invariabilitate, uniformitate. (constanta vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livresc) imuabilitate. (constanta unui fenomen.) 3. consecvență, stabilitate, statornicie. (constanta în sentimente.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Constanța: Constanța forme oraș în Germania, în marele ducat de Baden; pe lacul cu acelaș nume: 32.000 locuțiune Aci se făcu conciliul care condamnă pe Huss și puse capăt marei schisme occidentale (1414). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Constanța: Constanța (Lacul de) forme numit de Germani Bodensee, lac străbătut de Rin, lung de 65 km., între Elveția, Germania și Austria. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSTANȚĂ: CONSTÁNȚĂ substantiv feminin Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din limba franceza constance, latina constantia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSTANȚĂ: CONSTÁNȚĂ substantiv feminin Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din limba franceza constance, latina constantia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTANȚĂ: CONSTÁNȚĂ substantiv feminin Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [conform limba franceza constance, latina constantia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru constanță: *constánță forme, plural e (latina constantia. vezi in-, re- și sub-stanță). Statornicie, stabilitate în opiniunĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru constanță: constánță substantiv feminin [Atestat: PONI, forme 305 / Etimologie: franceza constance, lat constantia] 1 Statornicie. 2 Perseverență. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTANȚĂ: CONSTÁNȚĂ substantiv feminin însușirea de a fi constant; perseverență. (< limba franceza constance, latina constantia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSTANTĂ: CONSTÁNTĂ, constante, substantiv feminin (matematică) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTANȚĂ: CONSTÁNȚĂ forme Caracter constant. /<fr. constance, latina constantia Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru constanță: constanță forme tărie sufletească, stăruință, statornicie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru constantă: constántă substantiv feminin, genitiv dativ articulat constántei; plural constánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSTANȚĂ: CONSTÁNȚĂ substantiv feminin Statornicie, perseverență. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru constanță: constánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat constánței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru constanță: constánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat constánței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Constanță: Constanță ≠ fluctuație, variație Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru constantă: constántă substantiv feminin, plural constánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSTANTA' constándconstandăconstandinátCONSTÁNTCONSTÁNȚĂCONSTANTÁNCONSTĂNȚEÁNCONSTĂNȚEÁNCĂCONSTANTIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL constantă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului constantă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CONSTÁNTĂ constantăe forme 1 Mărime care nu-și schimbă valoarea. Constantăa gazelor. Constantă radioactivă. Constantă vitezei de deplasare. Constantă unui fenomen. Constantă în sentimente. Constantă vitezei de deplasare. Constantă unui fenomen. |
GRAMATICA cuvântului constantă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului constantă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul constantă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE constanţa? Vezi cuvântul constanţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul constanţa?[ con-stan-ţa ] Se pare că cuvântul constanţa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL constantă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în lumea largă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul constantă are forma: constánte
