 | as |
|
| Contingent [ con-tin-gent ] VEZI SINONIME PENTRU contingent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contingent în mai multe dicționareDefinițiile pentru contingent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGÉNT, contingente, substantiv neutru 1. Serie de tineri încorporați în același an pentru serviciul militar. Jimborean își arătase dinții într-un zîmbet, niște dinți albi... pe care nici un contingent nu-i văzuse verb reflexiv:eodată pînă atunci. CAMILAR, N. I 154. Va trebui să plece în curînd la armată, al două miilea contingent de cînd a început istoria acestor pămînturi. BOGZA, C. O. 277. Soarele se scufunda la orizont în nori subțiri de purpură cînd contingentul, cu tot calabalîcul, se îndrumă către «localitatea Somotreț». SADOVEANU, M. C. 99. Copilul născut pe teritoriu străin din tată romîn, și care la chemarea contingentului din anul nașterii lui nu s-ar prezenta la recrutare, este considerat ca dezertor. CARAGIALE, O. VII 26. 2. Grup de oameni cu o compoziție omogenă. (în forma contigent) Poporul nostru muncitor a încredințat școlii misiunea înaltă și de mare răspundere de a forma viitoarele contigente de tehnicieni, ingineri, agronomi, zootehniști, medici, profesori, – specialiști cu un larg orizont cultural, devotați cu trup și suflet poporului, cauzei construirii socialismului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3067. (Glumeț) Un numeros contigent de nepoți și nepoate. C. PETRESCU, C. vezi 177. 3. (Învechit) Contribuție. [încurajarea dată literelor, științei și artelor] ne-ar face să aducem și noi contingentul nostru la opera cea mare a civilizațiunii. GHICA, S. 137. – Variantă: contigént substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contingent: contingént, contingentă [Atestat: GHICA, S. 137 / V: contingenttigcontingent, cotcontingent / Plural: contingentnți, contingente / Etimologie: franceza contingent, lat contingens, -ntis] 1 a Care poate să fie sau să nu fie. 2 a Care poate să se întâmple sau să nu se întâmple Si: eventual. 3 a (Jur; îs) Parte contingentă Parte care revine cuiva după împărțirea bunurilor. 4 sn Totalitate a tinerilor încorporați în același an în serviciul militar. 5 sn (Pex) An al recrutării acestor tineri în serviciul militar. 6 sn Grup omogen de oameni. 7 sn (Înv) Contribuție. 8 sn Cantitate maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. Forme diferite ale cuvantului contingent: contingentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGÉNT, -Ă, contingenți, -te, substantiv neutru, adjectiv I. 1. substantiv neutru Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; prin extensie anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă. 3. (învechit) Contribuție. 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia este limitat de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări. II. Adj. Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental. [Variante: contigént substantiv neutru] – Din limba franceza contingent, latina contingens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului contingent: contingent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGÉNT, contingente, substantiv neutru, adjectiv I. 1. substantiv neutru Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; prin extensie anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă. 3. (învechit) Contribuție. 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări. II. Adj. Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental. [Variante: contigént substantiv neutru] – Din limba franceza contingent, latina contingens, -ntis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGÉNT, -Ă I. adjectiv care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit. II. substantiv neutru 1. totalitatea tinerilor născuți în același an și luați în evidența organelor militare. • totalitatea elevilor și studenților (aproximativ) de aceeași vârstă care intră și parcurg împreună aceeași treaptă de învățământ. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă. (< limba franceza contingent, latina contingens) Forme diferite ale cuvantului contingent: contingent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTINGENT, -Ă: CONTINGÉNT, -Ă adjectiv Care poate să se producă, să vină din întâmplare; care poate să se producă sau nu; întâmplător, fortuit. // substantiv neutru 1. Totalitatea tinerilor încorporați în același an în serviciul militar. 2. Grup omogen de oameni. 3. Cantitate maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. [Variante contigent substantiv neutru / < limba franceza contingent, conform latina contingens – care vine din întâmplare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGÉNT1 contingente n. 1) Totalitate de persoane născute în același an și luate la evidența comisariatelor militare. 2) Efectiv de recruți încorporați în același an pentru serviciul militar. 3) An de recrutare; leat. 4) Grup omogen de persoane. /<fr. contingent, latina contingens, contingentntis Forme diferite ale cuvantului contingent: contingente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contingent: contingent a. Filoz. ce poate să fie sau să nu fie, în opozițiune cu necesar. ║ n. 1. ceea ce se poate sau nu se poate întâmpla; 2. partea de muncă sau de bani ce fiecare trebue să dea; 3. numărul de soldați ce trebue să dea o localitate determinată. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGÉNT2 contingenttă (contingentți, contingentte) rar Care se produc printr-o întâmplare; caracterizat prin realizare imprevizibilă; accidental; întâmplător. /<fr. contingent, latina contingens, contingentntis Forme diferite ale cuvantului contingent: contingenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contingent: contingént adjectiv masculin, plural contingénți; forme singular contingéntă, plural contingénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru contingent: contingent adjectivv. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contingent: contingént1 adjectiv masculin, plural contingénți; forme contingéntă, plural contingénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGÉNT substantiv (termen militar) (popular) leat. (Ce contingent ești?) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTINGENT: CONTINGENT substantiv (termen militar) (popular) leat. (Ce contingent ești?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contingent: contingént substantiv neutru, plural contingénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contingent: contingént2 substantiv neutru, plural contingénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTINGENT' CONTINENTÁLCONTINENTALÍSMcontinentalitátecontingánCONTINGÉNTCONTINGÉNȚĂcontingentántcontingentárCONTINGENTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contingent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contingent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contingént, contingentă [Atestat: GHICA, S. 137 / V: contingenttigcontingent, cotcontingent / Plural: contingentnți, contingente / Etimologie: franceza contingent, lat contingens, -ntis] 1 a Care poate să fie sau să nu fie. 3 a Jur; îs Parte contingentă Parte care revine cuiva după împărțirea bunurilor. CONTINGÉNT1 contingente n. Contingent, latina contingens, contingentntis. CONTINGÉNT2 contingenttă contingentți, contingentte rar Care se produc printr-o întâmplare; caracterizat prin realizare imprevizibilă; accidental; întâmplător. Contingent, latina contingens, contingentntis. Ce contingent ești?. Ce contingent ești?. |
GRAMATICA cuvântului contingent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contingent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contingent poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contingent? Vezi cuvântul contingent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contingent?[ con-tin-gent ] Se pare că cuvântul contingent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contingent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cvadrigemeni adjectiv masculin plural în sintagma tuberculi cvadrigemeni?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contingent are forma: contingénte
