 | as |
|
| Contingență [ con-tin-gen-ță ] VEZI SINONIME PENTRU contingență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contingenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru contingenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a contingenta (forma la infinitiv) A contingenta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contingență: contingénță substantiv feminin [Atestat: RALEA, E. O. 294 / Plural: contingentațe / Etimologie: franceza contingence, lat contingentia] 1 Posibilitate ca un lucru să se întâmple sau nu. 2 Relație care se stabilește între fenomene, contingente. 3 Atingere. 4 Legătură. 5 Raport. 6 Întâmplare. 7 (Gmt; îs) Unghi de contingenta Unghi format de o linie dreaptă cu o curbă sau de două curbe care trec prin același punct. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTINGENȚĂ: CONTINGÉNȚĂ, contingențe, substantiv feminin Atingere, legătură exterioară, raport. Între materialismul primitiv și dialectica naivă din timpul antichității nu există o legătură internă, ci doar o simplă contingență spontană, o legătură care, chiar cînd s-a produs parțial, nu a fost formulată conștient. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 15/1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTINGENȚĂ: CONTINGÉNȚĂ, contingențe, substantiv feminin Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din limba franceza contingence, latina contingentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTINGENȚĂ: CONTINGÉNȚĂ, contingențe, substantiv feminin Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din limba franceza contingence, latina contingentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru contingență: *contingénță forme, plural e (latina contingentio). Starea lucruluĭ contingent, ocaziune, oportunitate, eventualitate. geometrie Întîlnirea uneĭ liniĭ (drepte orĭ curbe) cu o curbă căreĭa ĭ-e tangentă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contingenta: contingenta verb tranzitiv: [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: contingentatéz / Etimologie: franceza contingenter] A fixa cantitatea maximă de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTINGENȚĂ: CONTINGÉNȚĂ substantiv feminin însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< limba franceza contingence, latina contingentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTINGENȚĂ: CONTINGÉNȚĂ substantiv feminin Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. [conform italiana contingenza, limba franceza contingence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTINGENTA: CONTINGENTÁ verb trecut a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. • a limita. (< limba franceza contingenter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTINGENTA: CONTINGENTÁ verb I. trecut A fixa contingentele (3 [în DN]) exportului sau importului. ♦ A limita. [< limba franceza contingenter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTINGENȚĂ: CONTINGÉNȚĂ contingentae forme Stare a elementelor contingente. /<fr. contingence, latina contingentia Forme diferite ale cuvantului contingenta: contingentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contingență: contingénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat contingénței; plural contingénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contingență: contingénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat contingénței; plural contingénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contingenta: contingentá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural contingenteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru contingență: contingență substantiv verbal LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contingență: contingență forme starea lucrului contingent. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTINGENTA' CONTINENTALÍSMcontinentalitátecontingánCONTINGÉNTCONTINGÉNȚĂcontingentántcontingentárCONTINGENTÁREcontingentéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contingență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contingență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 294 / Plural: contingențățe / Etimologie: franceza contingence, lat contingentia] 1 Posibilitate ca un lucru să se întâmple sau nu. 7 Gmt; îs Unghi de contingență Unghi format de o linie dreaptă cu o curbă sau de două curbe care trec prin același punct. Contingenta verb tranzitiv: [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: contingențătéz / Etimologie: franceza contingenter] A fixa cantitatea maximă de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă. CONTINGÉNȚĂ contingențăe forme Stare a elementelor contingente. |
GRAMATICA cuvântului contingență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contingență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contingență poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contingență? Vezi cuvântul contingență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contingență?[ con-tin-gen-ță ] Se pare că cuvântul contingență are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contingență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ajunge la un liman sau a ajunge limanul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contingență are forma: contingénțe
