 | as |
|
| Copil [ co-pil ] VEZI SINONIME PENTRU copil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului copil în mai multe dicționareDefinițiile pentru copil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPIL: COPÍL1, copii, substantiv masculin 1. (Indică o persoană, mai ales în vîrstă fragedă, în raport cu părinții) Fiu, fiică. Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, L. 33. Lasă să se ducă numai nevasta d-tale cu copilul. CREANGĂ, P. 169. Începe a striga: Copii, copii, copii, veniți la mama să vă leie! CREANGĂ, P. 289. Cînd l-aude numai dînsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. EMINESCU, O. I 84. Copil legitim vezi legitim. Copil nelegitim (sau natural) vezi c. Copil adoptiv (sau, popular, de suflet) vezi adoptiv. • Expresia: A face copii = a procrea. Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 2. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. Își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii. ISPIRESCU, L. 11. O casa de copii vezi casă. • (Familiar, cuvînt cu care se îndeamnă sau se cheamă animalele) Iată-ne la poștă... Hi... la imaș, copii! ALECSANDRI, T. 45. 2. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (pînă la adolescență). Regimul nostru democrat-popular, care urmărește prin toate mijloacele îmbunătățirea condițiilor de trai al maselor, acordă o deosebită atenție ocrotirii mamei și copilului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. Copii eram p-atunci, copilă, Copii drăguți, copii vioi. IOSIF, vezi 182. Sînt copii, Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. COȘBUC, P. I 224. Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre. CREANGĂ, A. 8. Cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3. Copil de școală (sau, rar, de învățătură) = copil care umblă la școală. Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. • (Popular) Copil de țîță = sugaci. Boala copiilor = epilepsie. • Locuţiune adverbiala De (mic) copil = din copilărie. Plopii! Mă cunosc ei bine, De copil. COȘBUC, P. I 261. • Expresia: (Despre bâtrîni) A ajunge în mintea copiilor = a-și pierde judecata. (Adjectival, rar) Să mai privesc o dată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut. EMINESCU, O. I 6. 3. Tînăr, adolescent. Arald, copilul rege, uitat-a Universul. EMINESCU, O. I 91. (Alintător) Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 39. (La vocativ, ca termen de îndemn către prieteni) Beți copii, toți după mine Și-nchinați cupele pline. ALECSANDRI, P. II 48. • (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copiii de casă slujeau masa; vînătorii hrăneau focul din preajmă cu, trunchiuri întregi. SADOVEANU, forme J. 366. Cătălin, Viclean copil de casă. EMINESCU, O. I 173. Copii de casă 500. Ei alcătuiau garda dinlăuntru a palatului domnesc. BĂLCESCU, O. I 14. 4. figurat Om naiv, fără experiență. Nu fi copil! ▭ Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pe oameni. NEGRUZZI, S. I 141. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copil: copíl1 substantiv masculin [Atestat: PRAV. 675 / V: (înv) cupícopil / A: cópil / Plural: copilii / Etimologie: cf alb kopil] 1 Băiat sau fată în primii ani ai vieții, până la adolescență. 2 (Îs) copil de școală Elev. 3 (Îs) copil mic sau (pop) de țâță Sugar. 4 (Îs) copil nenăscut Făt. 5 (Îs) copil de găsit Copil (1) cu părinți necunoscuți. 6 (Îs) copil lepădat Copil (1) născut înainte de verb reflexiv:eme. 7 (Îas) Copil (1) părăsit de mamă. 8 (Îs) copil de suflet Copil (1) crescut de părinți adoptivi Si: înfiat. 9 (Îs) copil de trupă Orfan crescut și educat de o unitate militară. 10 (Îlav) De (mic) copil Din copilărie. 11 (Îe) A avea copilii A procrea. 12 (Îe) A face copilii A naște. 13 (îe) (A avea) o casă de copilii A avea o familie foarte numeroasă. 14 (despre bătrâni; îe) A da în mintea (sau în doaga) copiliilor A se ramoli. 15 (Îe) Unde și-a înțărcat dracul copiliii În locuri foarte îndepărtate. 16 (Îs) Răul sau boala copiliilor Epilepsie. 17 Fiu. 18 Fiică. 19 (Îs) copil legitim sau natural Copil (1) născut în cadrul căsătoriei. 20 (Îs) copil nelegitim (sau, pop) de lele, de pripas, de căpătat, din tichere Copil (1) născut în afara căsătoriei. 21 (îs) – din flori Copil (1) a cărui mamă nu este căsătorită. 22 Tânăr. 23 (Înv; îs) copil de casă Fiu de boier care facea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. 24 (Îs) copil de cor Băiat care ajuta preotul la diferite slujbe sau ceremonii religioase. 25 Persoană mai tânără considerată în raport cu una mai în vârstă. 26 (Fig) Cetățean. 27 Individ. 28 (Fig) Naiv. 29 (Înv) Servitor. 30 (La animale, în basme) Pui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPIL: COPÍL1, copii, substantiv masculin 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). • Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, popular, de țâță) = sugaci. • Locuţiune adverbiala De (mic) copil = din copilărie. • Expresia: (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. • (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. • Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. • Expresia: Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. figurat Om naiv, fără experiență. – conform albaneză kopil. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPIL: COPÍL1, copii, substantiv masculin 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). • Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, popular, de țâță) = sugar. • Locuţiune adverbiala De (mic) copil = din copilărie. • Expresia: (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. • (În trecut) Copil de casă = paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. • Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. • Expresia: Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. figurat Om naiv, fără experiență. – conform albaneză kopil. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPIL: COPIL s. 1. (învechit și popular) făt, prunc, (familial) puradel, zgîmboi, (peiorativ) plod. (În curte se jucau mulți copil.) 2. copil de casă = paj, (turcism învechit) icioglan. (copil la curtea unui suveran feudal.) 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, copil mamii!) 4. băiat, fecior, fiu, (învechit și popular) făt, (Banat) cocon. (Un copil de împărat.) 5. copil din flori = bastard, (regional) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilvania și Maramures) bitang, (prin Maramures) mărăndău, (Transilvania, Maramures, Bucovina și nordul Moldova) șpur, (învechit) copil. (Avea un copil și doi copii legitimi.) 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (popular și fam.) prăsilă, (învechit) naștere. (Un copil de bani gata.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copil: cópil2 substantiv masculin [Atestat: latina medievală / Plural: copili / Etimologie: cf copil1] 1 (Pop) Lăstar crescut la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2 (Pan) Parte proeminentă a unor obiecte, asemănătoare cu lăstarele care înmuguresc. 3 (Pop) Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii. 4 (Pop) Cârlig mare care ajută la închiderea sau deschiderea porții. 5 (Pop) Fier de la ușă în care cade clanța. 6 (Pop) Parte a osiei care intră în butea unei roți. 7 (Reg; la car; îs) copilul de sus Cioc. 8 (Reg; la car; îs) copilul de jos Clenci. 9 (La dulgherie) Colți ai scoabei. 10 Instrument cu care se găuresc lații. 11 (Atm) Omușor. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COPIL: COPÍL copili m. 1) Băiat (sau fată) în perioada de la naștere până la adolescență. copil mic. copil de școală. • De mic copil din copilărie. A ajunge (sau a cădea) în mintea copililor a avea manifestări copilărești. copil de casă fecior de boier care slujea ca paj la curtea domnească sau la un boier mare. copil de trupă copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 2) Persoană de orice vârstă luată în raport cu părinții săi. 3) figurat Persoană matură care dă dovadă de naivitate și lipsă de experiență. /Cuv. autoht. Forme diferite ale cuvantului copil: copili Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓPIL: CÓPIL2, (1) copili, substantiv masculin, (2) copile, substantiv neutru 1. Lăstar sălbatic ieșit de la rădăcina sau de la subsuoara unei plante; copilei. Cînd verb reflexiv:emea le este prielnică, verb reflexiv:ejul... de bostan crește îndestul de lung, se urcă pe garduri și chiar prin pomi, dînd afară de aceasta și numeroși muguri, lăstari sau copiii, care cresc, înfloresc și rodesc. PAMFILE, A. R. 180. 2. Cui de fier sau de lemn care se înfige în stîlpul ușii sau porții și care intră în veriga țîțînii. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru COPIL: COPIL aurolac, baboi, borac, broscoi, buflei, căcâcea, ceaușel, coinac, decrețel, gușpan, mânz, mormoloc, mucea, mucos, năpârstoc, patefon, plod, pui de bogdaproste, puradel, puțoi, zgaibă, zgâmbo. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓPIL: CÓPIL2, copili, substantiv masculin 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții. – conform copil1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓPIL: CÓPIL2, copili, substantiv masculin 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții. – conform copil1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru copil: cópil m., plural lĭ (variantă din copil). Copileț, ștulete mic răsărit pe lîngă cel mare. substantiv neutru, plural e. Cîrligu (țîțîna) în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru și ține ușa închisă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓPIL: CÓPIL copile n. Cui special fixat în stâlpul ușii sau al porții, pe care se îmbracă țâțâna. /Cuv. autoht. Forme diferite ale cuvantului copil: copile Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÓPIL: CÓPIL substantiv (botanică) (regional) copileț, frate, furie, pui, puică, puieț, soră. (copilul apare frecvent la porumb.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPIL: COPIL substantiv (botanică) (regional) copileț, frate, furie, pui, puică, puieț, soră. (copil apare frecvent la porumb.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copil: copíl1 (persoană) substantiv masculin, plural copíi, articulat copíii (-pi-ii) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copil: cópil3 (obiect) (învechit) substantiv neutru / substantiv masculin, plural cópile/cópili Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru copil: copíl, copíi, substantiv masculin (învechit) servitor, slujitor, slugă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copil: copíl (instrument) substantiv neutru/substantiv masculin, plural copíle/copíli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copil: copíl (persoană) substantiv masculin, plural copíi, articulat copíii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COPIL: COPÍL substantiv verbal bastard, copil din flori. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru copil: copil substantiv verbal BASTARD. COPIL DIN FLORI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copil: copíl (lăstar) substantiv masculin, plural copíli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copil: cópil2 (lăstar) substantiv masculin, plural cópili Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COPIL' CÓPIECOPIÉRCOPIÉREcopiézCOPÍLCOPÍLĂcopilámeCOPILÁNDRĂcopilándric |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL copil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 675 / V: înv cupícopil / A: cópil / Plural: copilii / Etimologie: cf alb kopil] 1 Băiat sau fată în primii ani ai vieții, până la adolescență. 2 Îs copil de școală Elev. 3 Îs copil mic sau pop de țâță Sugar. 4 Îs copil nenăscut Făt. 5 Îs copil de găsit Copil 1 cu părinți necunoscuți. 6 Îs copil lepădat Copil 1 născut înainte de verb reflexiv:eme. 8 Îs copil de suflet Copil 1 crescut de părinți adoptivi Si: înfiat. 9 Îs copil de trupă Orfan crescut și educat de o unitate militară. 10 Îlav De mic copil Din copilărie. 11 Îe A avea copilii A procrea. 12 Îe A face copilii A naște. 13 îe A avea o casă de copilii A avea o familie foarte numeroasă. 14 despre bătrâni; îe A da în mintea sau în doaga copiliilor A se ramoli. 15 Îe Unde și-a înțărcat dracul copiliii În locuri foarte îndepărtate. 16 Îs Răul sau boala copiliilor Epilepsie. 19 Îs copil legitim sau natural Copil 1 născut în cadrul căsătoriei. 20 Îs copil nelegitim sau, pop de lele, de pripas, de căpătat, din tichere Copil 1 născut în afara căsătoriei. 23 Înv; îs copil de casă Fiu de boier care facea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. 24 Îs copil de cor Băiat care ajuta preotul la diferite slujbe sau ceremonii religioase. În curte se jucau mulți copil. Copil la curtea unui suveran feudal. Nani, nani, copil mamii! 4. Un copil de împărat. Avea un copil și doi copii legitimi. Un copil de bani gata. Cópil2 substantiv masculin [Atestat: latina medievală / Plural: copili / Etimologie: cf copil1] 1 Pop Lăstar crescut la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 7 Reg; la car; îs copilul de sus Cioc. 8 Reg; la car; îs copilul de jos Clenci. COPÍL copili m. Copil mic. Copil de școală. • De mic copil din copilărie. A ajunge sau a cădea în mintea copililor a avea manifestări copilărești. Copil de casă fecior de boier care slujea ca paj la curtea domnească sau la un boier mare. Copil de trupă copil orfan crescut și educat de o unitate militară. În curte se jucau mulți copil. Nani, nani, copil ul mamii! 4. Un copil de bani gata. CÓPIL copile n. Copilul apare frecvent la porumb. Copil apare frecvent la porumb. |
GRAMATICA cuvântului copil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul copil poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE copil? Vezi cuvântul copil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copil?[ co-pil ] Se pare că cuvântul copil are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL copil Inţelegi mai uşor cuvântul copil dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face copii = a procrea Unde și-a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii Copil de școală sau, rar, de învățătură = copil care umblă la școală Popular Copil de țîță = sugaci Boala copiilor = epilepsie Locuţiune adverbiala De mic copil = din copilărie Despre bâtrîni A ajunge în mintea copiilor = a-și pierde judecata În trecut Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 sau 6 ani și merge la școală Copil mic sau, popular, de țâță = sugaci Locuţiune adverbiala De mic copil = din copilărie Despre bătrâni A ajunge sau a da în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli În trecut Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari Copil de trupă = copil orfan crescut și educat de o unitate militară Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard Unde și-a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 sau 6 ani și merge la școală Copil mic sau, popular, de țâță = sugar Locuţiune adverbiala De mic copil = din copilărie Despre bătrâni A ajunge sau a da în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli În trecut Copil de casă = paj la familia domnitoare sau la boierii mari Copil de trupă = copil orfan crescut și educat de o unitate militară Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard Unde și-a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii Copil de casă = paj, turcism învechit icioglan Copil din flori = bastard, regional fochiu, urzicar, copil de gard, prin Transilvania și Maramures bitang, prin Maramures mărăndău, Transilvania, Maramures, Bucovina și nordul Moldova șpur, învechit copil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL copil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pregăti terenul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul copil are forma: copíi
