eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție corect


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Corect [ co-rect ]
VEZI SINONIME PENTRU corect PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului corect în mai multe dicționare

Definițiile pentru corect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORECT:
CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adjectiv

1. Conform cu regulile juste (ale artei, ale științei, ale gramaticii etc.); așa cum trebuie. Vorbirea curentă și corectă în limba rusă nu este posibilă fără cunoașterea cît mai completă și mai precisă a structurii gramaticale a limbii ruse. L. limba română 1953, nr. 1, 67. Gramatica... ne învață a vorbi și a scrie o limbă corect. CREANGĂ, A. 87. Aceste două modeluri, caracterizate unul prin grația corectă și prin vigoarea juvenilă a antichității, celalt prin eleganța mai răsfățată și mai sumptuoasă a Renașterii. ODOBESCU, S. III 58.
       • (Adverbial) Vorbea limpede, corect, liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. III

11. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tînărului meu. EMINESCU, N. 35.

2. (Despre persoane) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit. Te cunosc toți că ești un funcționar corect. CARAGIALE, O. II 237.
       • (Adverbial) Cu țăranii se purta corect. REBREANU, E. I 54.
Forme diferite ale cuvantului corect: corect-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

corect
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru corect:
coréct (coréctă), adjectiv

– Care respectă regulile, normele. în franceză correct.

– derivat incorect (variantă necorect), adjectiv (incorect); corecta, verb (a îndrepta), cu variantă corija (din limba franceza corriger) și corige (din germana korregieren, în Transilvania); corectură, substantiv feminin (text tipărit din care s-au înlăturat greșelile), din germana Korrectur; corector, substantiv masculin, din limba franceza ; corijent, adjectiv (elev sau student care nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii, fără a fi obligat să repete anul); corecțional, adjectiv, din limba franceza ; incorecțiune, substantiv feminin, din limba franceza ; corectiv, substantiv neutru, din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului corect: coréctă

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CORECT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECT:
CORÉCT corecttă (corectți, corectte) și adverbial

1) Care corespunde normelor; în conformitate cu normele; conform; exact; fidel. Copie corecttă. Frază corecttă.

2) Care corespunde uzanțelor sociale; în concordanță cu morala; decent. Ținută corecttă.

3) (despre persoane) Care respectă conveniențele sociale; caracterizat prin respect pentru principiile moralei sociale. /<fr. correct, latina correctus
Forme diferite ale cuvantului corect: corecttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

corect
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corect:
*coréct, -ă adjectiv (latina correctus, despre corrigere, a îndrepta. vezi drept, corijez). Exact: plan corect. figurat Conform gustuluĭ saŭ regulelor: stil, scriitor corect. Conform conveniențelor: ținută corectă. Onest, onorabil: om corect. adverb În mod corect.
Forme diferite ale cuvantului corect: corect-ă duce corectde corectab

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

corect
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corect:
coréct, corectă a [Atestat: P. MAIOR, istorie ap. RUSSO, S. 60 / Plural: corectcți, corecte / Etimologie: franceza correct] 1 Care respectă regulile dintr-un domeniu dativ 2 Așa cum trebuie. 3 Fără greșeală. (despre oameni) Care are o ținută, atitudine, purtare ireproșabilă. 5 Cinstit.
Forme diferite ale cuvantului corect: corectă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CORECT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORECT:
CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adjectiv

1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie.

2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal.

– Din limba franceza correct, latina correctus.
Forme diferite ale cuvantului corect: corect-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORECT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORECT:
CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adjectiv

1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie.

2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal.

– Din limba franceza correct, latina correctus.
Forme diferite ale cuvantului corect: corect-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORECT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECT:
CORÉCT, -Ă adjectiv

1. (și adverb) conform normelor, regulilor; fără greșeală.

2. (despre oameni) cu o ținută, o atitudine, o purtare ireproșabilă; cinstit. (< limba franceza correct, latina correctus)
Forme diferite ale cuvantului corect: corect-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CORECT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECT:
CORÉCT, -Ă adjectiv

1. Conform normelor, regulilor; fără greșeală.

2. (Despre oameni) Cu o ținută, o atitudine, o purtare ireproșabilă; cinstit. [< limba franceza correct, conform latina correctus].
Forme diferite ale cuvantului corect: corect-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

corect
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corect:
corect a.

1. ce are o formă exactă, pură: desen corect;

2. conform regulelor gustului: locuțiune corectă;

3. figurat scrupulos: om corect.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CORECT
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CORECT:
CORÉCT, -Ă adjectiv (< limba franceza correct, conform latina correctus): în sintagmele exprimare corectă și scriere corectă (vezi).
Forme diferite ale cuvantului corect: corect-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

Corect
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Corect:
Corect ≠ eronat, greșit, incorect, defectuos, corupt, necinstit, neonest, necorect
Definiție sursă: Dicționar de antonime

corect
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corect:
coréct adjectiv masculin, plural corécți; forme singular coréctă, plural corécte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

corect
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corect:
coréct adjectiv masculin, plural corécți; forme coréctă, plural corécte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CORECT'
COREALITÁTECORECLAMÁNTcoreclamántăCORECLÍZĂCORÉCTCORECTÁCORECTÁREcorectátCORECTAZÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corect
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
CORÉCT corecttă corectți, corectte și adverbial 1 Care corespunde normelor; în conformitate cu normele; conform; exact; fidel.
Copie corecttă.
Frază corecttă.
Ținută corecttă.
Coréct, corectă a [Atestat: P.
60 / Plural: corectcți, corecte / Etimologie: franceza correct] 1 Care respectă regulile dintr-un domeniu dativ 2 Așa cum trebuie.

GRAMATICA cuvântului corect?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corect.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corect poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul corect sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE corect?
Vezi cuvântul corect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corect?
[ co-rect ]
Se pare că cuvântul corect are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corect

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb fără căpătâi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a păstra tăcere completă, a nu spune nimic
lamă de materie nervoasă care împreună cu corpul calos face legătura între emisferele cerebrale
fără ocupație bine definită, fără rost
a fi om bun, săritor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app