eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție corectiv


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Corectiv [ co-rec-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU corectiv PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului corectiv în mai multe dicționare

Definițiile pentru corectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corectiv:
corectív, corectivă a [Atestat: COSTINESCU / Plural: corectivi, corective / Etimologie: franceza correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare.
Forme diferite ale cuvantului corectiv: corectivă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



CORECTIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTIV:
CORECTÍV, -Ă

I. adjectiv care urmărește a corecta.

II. substantiv neutru

1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare.

2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< limba franceza correctif)
Forme diferite ale cuvantului corectiv: corectiv-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CORECTIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORECTIV:
CORECTÍV substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare.
♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [conform limba franceza correctif].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CORECTIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORECTIV:
CORECTÍV, corective, substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



CORECTIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTIV:
CORECTIV substantiv corectură, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele corective planului inițial.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CORECTIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORECTIV:
CORECTÍV, corective, substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare.

– Din limba franceza correctif.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORECTIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORECTIV:
CORECTÍV, corective, substantiv neutru Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare.

– Din limba franceza correctif.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORECTIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORECTIV:
CORECTÍV corective n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif
Forme diferite ale cuvantului corectiv: corective

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

corectiv
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corectiv:
corectív adjectiv masculin, plural corectívi; forme singular corectívă, plural corectíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

corectiv
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corectiv:
corectív substantiv neutru, plural corectíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

corectiv
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corectiv:
corectív substantiv neutru, plural corectíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corectiv
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corectiv:
corectiv n. ceea ce corijează.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CORECTIV'
corecționarcorectitáteCORECTITÚDINECORECȚIÚNECORECTÍVcorectoáreCORECTOPÍECORÉCTORCORECTÚRĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CORECTIV
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Corectív, corectivă a [Atestat: COSTINESCU / Plural: corectivi, corective / Etimologie: franceza correctif] 1 a Care poate corecta 1 ceva sau pe cineva.
A adus unele corective planului inițial.
CORECTÍV corective n.



GRAMATICA cuvântului CORECTIV?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corectiv.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CORECTIV poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CORECTIV sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul corectiv are forma: corectíve
VEZI PLURALUL pentru CORECTIV la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE corectiv?
Vezi cuvântul corectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corectiv?
[ co-rec-tiv ]
Se pare că cuvântul corectiv are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CORECTIV

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Limbă comună?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a pluti în voia vântului și a valurilor
înclinat, pieziș, abrupt
a stadiu în evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale; b koine
operă sau studiu, lucrare de mare amploare, complexă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app