eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție corupator


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Corupător [ co-ru-pă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU corupător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului corupator în mai multe dicționare

Definițiile pentru corupator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORUPĂTÓR:
CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adjectiv Care corupe, care abate de la moralitate, de la datorie etc.
       • (Substantivat) Corupător de minore. ▭ În burghezie sînt numeroși indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate că au verb reflexiv:ut să reziste tentațiunii, dar corupătorul a fost mai puternic. DEMETBESCU, O. 196.
Forme diferite ale cuvantului corupator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

corupător
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corupător:
corupător, corupatoroare [Atestat: IORGA, L. I, 8 / V: conrcorupator, corupatorumpcorupator / Plural: corupatori, corupatoroáre / Etimologie: corupe + -(ă)tor] 1-4 smf, a (Persoană) care corupe (6-7).
Forme diferite ale cuvantului corupator: corupatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CORUPĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORUPĂTÓR:
CORUPĂTÓR corupatoroáre (corupatoróri, corupatoroáre) și substantival Care corupe; înclinat spre corupție. Spectacol corupator. /a corupe + sufix corupatorător
Forme diferite ale cuvantului corupator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CORUPĂTÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPĂTÓR:
CORUPĂTÓR adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care corupe moravurile, gusturile etc. [< corupe + -(ă)tor, după limba franceza corrupteur].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CORUPĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORUPĂTÓR:
CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care corupe.

– Corupe + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului corupator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORUPĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORUPĂTÓR:
CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care corupe.

– Corupe + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului corupator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORUPĂTÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPĂTÓR:
CORUPĂTÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după limba franceza corrupteur)
Forme diferite ale cuvantului corupator: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

corupător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corupător:
corupătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural corupătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural corupătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corupător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corupător:
corupătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural corupătóri; forme singular și plural corupătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CORUPATOR'
corunícorunírecorunítcorúpCORUPĂTÓRCORÚPECORÚPERECORÚPTcoruptélă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CORUPĂTÓR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corupător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Corupător, corupĂtÓroare [Atestat: IORGA, L.
I, 8 / V: conrcorupĂtÓr, corupĂtÓrumpcorupĂtÓr / Plural: corupĂtÓri, corupĂtÓroáre / Etimologie: corupe + -ător] 1-4 smf, a Persoană care corupe 6-7.
CORUPĂTÓR corupĂtÓroáre corupĂtÓróri, corupĂtÓroáre și substantival Care corupe; înclinat spre corupție.
Spectacol corupĂtÓr.
/a corupe + sufix corupĂtÓrător.
CorupĂtÓr de minore.

GRAMATICA cuvântului CORUPĂTÓR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corupător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CORUPĂTÓR poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CORUPĂTÓR sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul corupător are forma: corupătóri
VEZI PLURALUL pentru CORUPĂTÓR la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE corupător?
Vezi cuvântul corupător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corupător?
[ co-ru-pă-tor ]
Se pare că cuvântul corupător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CORUPĂTÓR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cecitate psihică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
act, document pe care semnează cei care contribuie la adunarea unor fonduri pentru o operă de interes public sau particular
afacere < prob
pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului
a înota voiniceasca
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app