 | as |
|
| Critic [ cri-tic ] VEZI SINONIME PENTRU critic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului critic în mai multe dicționareDefinițiile pentru critic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru critic: critic, critică [Atestat: ȘINCAI, HR. II, 51/19 / Plural: criticici, criticice / Etimologie: lat criticus, -a, -um, franceza critique] 1 a Care demonstrează o evaluare atentă și o judecată pătrunzătoare (a unui fenomen, a unei activități, a unei opere literare, de artă etc.). 2 a Înclinat să critice. 3 a Preocupat de a examina și a evalua un fenomen, o activitate etc. 4 a Care anunță o criză, o schimbare (mai ales în rău). 5 a (Îs) Simptom critic Care poate determina o criză, o schimbare (în bine și mai ales în rău) Si: decisiv, hotărâtor. 6 a Primejdios. 7 a (La copii; îs) Vârstă critică Vârsta trecerii de la copilărie la adolescență, când sunt expuși la schimbări fizice și de comportament. 8 a (Fiz; îs) Temperatură critică Temperatura deasupra căreia un gaz nu mai poate fi lichefiat. 9 a(Fiz; îs) Stare critică Stare a substanței, în care dispare deosebirea dintre fazele lichidă și gazoasă. 10 a (despre presiunea, volumul unei substanțe) Valoare la care o substanță e în stare critică (9). 11 a (Teh; înv; îs) Iuțeală critică Viteză până la care un lichid curge normal sau arborele unei mașini se mișcă normal. 12 a (Îs) Situație critică Situație foarte periculoasă pentru starea fizică, psihică, economică etc. a unei ființe sau a unui grup de ființe. 13 substantiv masculin Persoană care examinează, interpretează și evaluează opere literare și artistice. 14 substantiv masculin Persoană care critică. 15 a (Îs) Aparat critic Totalitatea notelor, comentariilor etc. introduse la editarea unui text pentru a permite controlul modului de alcătuire a ediției. 16 a (Îs) Ediție critică Ediție a unui text însoțită de un aparat critic. 17 substantiv feminin Analiză, evaluare a unor opere literare, artistice, a activității unor persoane sau colective. 18 substantiv feminin (Îs) critică literară (și artistică) Ramură a literaturii care analizează, interpretează și evaluează fenomenul literar și artistic (contemporan). 19 substantiv feminin (Îs) critică de text(e) Comentarii asupra formei și conținutului unui industria textilă 20 substantiv feminin (Îe) A fi sub orice critică A fi de o calitate foarte scăzută. 21 substantiv feminin (Îe) A fi mai presus de orice critică A fi la un nivel foarte ridicat. 22 substantiv feminin Articol, studiu, ansamblu de studii de critică (17). 23 substantiv feminin Judecare severă a unei stări de lucruri sau acțiuni, prin evidențierea aspectelor negative. Forme diferite ale cuvantului critic: critică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC2, -Ă, critici, -e, adjectiv 1. De critică, referitor la critică, în legătură cu critica. Artiștii sovietici ne-au arătat tovărășește și cu mult simț artistic și critic cum ne-am putea îmbogăți tematica, cum să ne inspirăm și mai adînc din arta noastră populară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2744. • Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediția. Ediție critică = ediție a unui text literar (mai ales clasic), în care textul științificește stabilit este însoțit de aparat critic. Realism critic vezi realism. ♦ Care se ocupă de critică, folosește critica, este înclinat să critice. Atitudine critică. Privire critică. Dare de seamă critică. ▭ Adunările generale ale gospodăriilor colective au fost un bun prilej de a se face o analiză a muncii, de a examina în spirit critic și autocritic problemele și sarcinile principale care stau în fața gospodăriilor colective. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 6. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (de obicei în rău); care poate determina o schimbare decisivă (de obicei în rău). Simptom critic. Moment critic. Situație critică. ▭ Cu toată poziția critică a oștilor sale și îndemnurile multor curtezani... [Petru cel Mare] nu primi nicidecum a da turcilor pre prințul Moldaviei. NEGRUZZI S. II 141. • (fizică) Stare critică = starea unui corp în timpul în care el trece prin salt și în toată masa lui din lichid în gazos (sau invers) dispărînd complet limita dintre cele două faze. Temperatură critică = grad de temperatură caracteristic pentru fiecare gaz în parte și constituind limita de temperatură dedesubtul căreia el poate deveni lichid. Forme diferite ale cuvantului critic: critic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC, -Ă, critici, -ce, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin I. Adj. 1. Care apreciază, evaluează calitățile și defectele unor oameni, stări, fapte, opere etc. • Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc., introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediția respectivă. Ediție critică = ediție a unui text sau a unei lucrări însoțită de un aparat critic. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău). • Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul și vaporii acelui fluid au aceeași densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz. II. S. m. Specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează și apreciază operele artistice. III. S. forme Analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activității unor persoane sau a unor colective. • Critică literară (și artistică) = ramură a științei literaturii care analizează, interpretează, apreciază și orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepții estetice. Critică de texte = comentarii și discuții asupra formei și conținutului unui industria textilă • Expresia: (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută. (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică (III). – Din limba franceza critique, latina criticus. Forme diferite ale cuvantului critic: critic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC, -Ă, critici, -ce, adjectiv, substantiv I. Adj. 1. Care apreciază calitățile și defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.). Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc., introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediția respectivă. Ediție critică = ediție a unui text sau a unei lucrări însoțită de un aparat critic. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău). Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul și vaporii acelui fluid au aceeași densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz. II. S. m. Specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează și apreciază operele artistice. III. S. forme Analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activității unor persoane sau a unor colective. ♦ Critică literară (și artistică) = ramură a științei literaturii care analizează, interpretează, apreciază și orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepții estetice. Critică de texte = comentarii și discuții asupra formei și conținutului unui industria textilă • Expresia: (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută. (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică (III). – Din limba franceza critique, latina criticus. Forme diferite ale cuvantului critic: critic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la critică. ♦ aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text (clasic, vechi) însoțit de aparat critic. • bazat pe critică, care folosește critica. 2. referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ♦ (fizică) stare critică = (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferența dintre starea lichidă și cea gazoasă. II. substantiv masculin specialist în probleme de literatură și artă, care analizează, interpretează și apreciază operele create. III. substantiv feminin 1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acțiunilor și creațiilor oamenilor. ♦ critică literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic; critică de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc. 2. apreciere (severă) a însușirilor, a comportamentului cuiva. (< limba franceza critique, latina criticus, greacă kritikos, /III/ kritike) Forme diferite ale cuvantului critic: critic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC, -Ă adjectiv 1. De critică, privitor la critică. • Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text literar însoțit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care folosește critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. • (fizică) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferența între starea lichidă și cea gazoasă. // substantiv masculin Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează și apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului și pentru a da artei o anumită orientare). [< latina criticus, greacă kritikos – în stare de a judeca, conform limba franceza critique, italiana critico]. Forme diferite ale cuvantului critic: critic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC1, critici, substantiv masculin Cunoscător în problemele de literatură sau de artă, care analizează și apreciază operele artistice cu scopul de a le lămuri publicului și de a da artei o orientare justă. Articolele lui Lenin sînt un exemplu pentru criticii și istoricii literari marxiști de pretutindeni în privința felului cum trebuie făcută valorificarea justă a clasicilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2702. Poporul, ale cărui exigențe cresc pe zi ce trece, este cel mai ascuțit critic de artă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 3/3. Citise-ntîmplător un critic într-o revistă cunoscută o laudă exagerată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru critic: *crític, -ă adjectiv (vgr. kritikós, despre kríno, judec). Relativ la critică: disertațiune critică. Căruia-ĭ place să critice, să analizeze: spirit critic. De criză, periculos: moment critic. S. m. Apreciator, judecător al operelor de artă saŭ de spirit: critic literar. Censor: critic nemilos. S. forme, plural ĭ. Arta, știința de a judeca în artă, în literatură: critică muzicală. Reprobare: șĭ-a atras critica tuturor. Forme diferite ale cuvantului critic: critic-ă -bónț criticp Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru critic: critic a. 1. privitor la critică: cercetare critică; 2. pornit a censura: spirit critic; 3. medicină care anunță o criză; 4. figurat care prezintă pericole: situațiune critică. ║ m. cel ce judecă operele altuia: critic răuvoitor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC1 criticcă (criticci, criticce) 1) Care ține de critică; propriu criticii. 2) Care conține critică. Articol critic. 3) Care este specific perioadelor de criză. Stare criticcă. /<fr. critique, latina criticus Forme diferite ale cuvantului critic: criticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRITIC adjectiv 1. agitat, frămîntat, greu, tulbure, zbuciumat. (verb reflexiv:emuri critic.) 2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment critic al unei crize.) 3. combativ, polemic. (Ton critic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRITIC: CRÍTIC2 criticci m. Specialist care studiază, interpretează și apreciază operele de artă (literare sau artistice). /<fr. critique, latina criticus Forme diferite ale cuvantului critic: criticci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru critic: *crític, a -á vezi trecut (în franceză critiquer). Apreciez, judec (în artă orĭ în literatură). Reprob, ocărăsc, mustru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru critic: crític adjectiv masculin, plural crítici; forme singular crítică, plural crítice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru critic: crític1 adjectiv masculin, plural crítici; forme crítică, plural crítice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru critic: crític (persoană) substantiv masculin, plural crítici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru critic: crític2 (persoană) substantiv masculin, plural crítici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Critic: Critic ≠ apreciativ, necritic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRITIC' criteriálCRITERIOLOGÍECRITÉRIUcritériumCRÍTICCRITICÁCRITICÁBILCRITICÁNTcriticare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Critic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului critic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Critic, critică [Atestat: ȘINCAI, HR. II, 51/19 / Plural: criticici, criticice / Etimologie: lat criticus, -a, -um, franceza critique] 1 a Care demonstrează o evaluare atentă și o judecată pătrunzătoare a unui fenomen, a unei activități, a unei opere literare, de artă etc. 5 a Îs Simptom critic Care poate determina o criză, o schimbare în bine și mai ales în rău Si: decisiv, hotărâtor. 7 a La copii; îs Vârstă critică Vârsta trecerii de la copilărie la adolescență, când sunt expuși la schimbări fizice și de comportament. 8 a Fiz; îs Temperatură critică Temperatura deasupra căreia un gaz nu mai poate fi lichefiat. 9 aFiz; îs Stare critică Stare a substanței, în care dispare deosebirea dintre fazele lichidă și gazoasă. 11 a Teh; înv; îs Iuțeală critică Viteză până la care un lichid curge normal sau arborele unei mașini se mișcă normal. 12 a Îs Situație critică Situație foarte periculoasă pentru starea fizică, psihică, economică etc. 15 a Îs Aparat critic Totalitatea notelor, comentariilor etc. 16 a Îs Ediție critică Ediție a unui text însoțită de un aparat critic. 18 substantiv feminin Îs critică literară și artistică Ramură a literaturii care analizează, interpretează și evaluează fenomenul literar și artistic contemporan. 19 substantiv feminin Îs critică de texte Comentarii asupra formei și conținutului unui industria textilă 20 substantiv feminin Îe A fi sub orice critică A fi de o calitate foarte scăzută. 21 substantiv feminin Îe A fi mai presus de orice critică A fi la un nivel foarte ridicat. CRÍTIC1 criticcă criticci, criticce 1 Care ține de critică; propriu criticii. Articol critic. Stare criticcă. Verb reflexiv:emuri critic. Moment critic al unei crize. Ton critic. Verb reflexiv:emuri critic. Moment critic al unei crize. CRÍTIC2 criticci m. |
GRAMATICA cuvântului Critic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului critic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Critic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE critic? Vezi cuvântul critic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul critic?[ cri-tic ] Se pare că cuvântul critic are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Critic Inţelegi mai uşor cuvântul critic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediția Ediție critică = ediție a unui text literar mai ales clasic, în care textul științificește stabilit este însoțit de aparat critic fizică Stare critică = starea unui corp în timpul în care el trece prin salt și în toată masa lui din lichid în gazos sau invers dispărînd complet limita dintre cele două faze Temperatură critică = grad de temperatură caracteristic pentru fiecare gaz în parte și constituind limita de temperatură dedesubtul căreia el poate deveni lichid Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc Ediție critică = ediție a unui text sau a unei lucrări însoțită de un aparat critic Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul și vaporii acelui fluid au aceeași densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz Critică literară și artistică = ramură a științei literaturii care analizează, interpretează, apreciază și orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepții estetice Critică de texte = comentarii și discuții asupra formei și conținutului unui industria textilă A fi sub orice critică = a fi de o calitate extrem de scăzută A fi mai presus de orice critică = a fi la un nivel extrem de ridicat Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc Ediție critică = ediție a unui text sau a unei lucrări însoțită de un aparat critic Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul și vaporii acelui fluid au aceeași densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz ♦ Critică literară și artistică = ramură a științei literaturii care analizează, interpretează, apreciază și orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepții estetice Critică de texte = comentarii și discuții asupra formei și conținutului unui industria textilă A fi sub orice critică = a fi de o calitate extrem de scăzută A fi mai presus de orice critică = a fi la un nivel extrem de ridicat ♦ aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text clasic, vechi însoțit de aparat critic ♦ fizică stare critică = sau punct critic = stare a unui fluid în care dispare diferența dintre starea lichidă și cea gazoasă ♦ critică literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic; critică de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text literar însoțit de aparat critic fizică Stare critică sau punct critic = stare a unui fluid în care dispare diferența între starea lichidă și cea gazoasă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Critic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Jocuri nemeice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul critic are forma: crítici
