 | as |
|
| Cronic [ cro-nic ] VEZI SINONIME PENTRU cronic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cronic în mai multe dicționareDefinițiile pentru cronic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cronic: *crónic, -ă adjectiv (vgr. hronikós, despre hrónos, timp). medicină Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechĭ, în opozițiune cu acut. figurat Beție cronică, beție veche. S. forme, plural ĭ (rar e). Istorie scrisă în ordinea timpuluĭ, an cu an: cronica luĭ Șincaĭ. Articul de ziar despre noutățile zileĭ: cronică politică, teatrală, artistică, financiară. figurat Cronica scandaloasă, care povestește ceĭa ce e răŭ pe socoteala cuĭva. – Vechĭ și hrónică (substantiv feminin) și hrónic (substantiv neutru, plural e) după limba neogreacă Forme diferite ale cuvantului cronic: cronic-ă -bónț cronicp Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cronic: crónic adjectiv – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Variante hronic (și derivat, învechit). latina chronicus (secolul XVIII). – derivat cronică, substantiv feminin, din latina chronica, secolul XVII; cronicar, substantiv masculin; cronicăresc, adjectiv; cronograf, substantiv feminin (cronică, anale), din greacă χρονόγραφος (secolul XVII); cronologic, adjectiv, din limba franceza ; cronologie, substantiv feminin, din limba franceza ; cronometru, substantiv neutru, din limba franceza Pentru derivat învechit, conform Gáldi 196. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRÓNIC: CRÓNIC, -Ă, cronici, -e, adjectiv (Despre boli; figurat despre fenomene sociale) Care se prelungește verb reflexiv:eme îndelungată, care are un caracter de durată, care s-a învechit și nu mai poate fi ușor înlăturat. Bronșită cronică. • Unul din cele mai vădite fenomene de putrezire a economiei capitaliste îl constituie nefolosirea cronică a capacității de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 89. Forme diferite ale cuvantului cronic: cronic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRÓNIC: CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adjectiv (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ figurat Care se prelungește multă verb reflexiv:eme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din limba franceza chronique, latina chronicus. Forme diferite ale cuvantului cronic: cronic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRÓNIC: CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adjectiv (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ figurat Care se prelungește multă verb reflexiv:eme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din limba franceza chronique, latina chronicus. Forme diferite ale cuvantului cronic: cronic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRÓNIC: CRÓNIC, -Ă adjectiv (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (figurat) Care se prelungește multă verb reflexiv:eme, învechit, greu de înlăturat. [< limba franceza chronique, latina chronicus < greacă chronos – timp]. Forme diferite ale cuvantului cronic: cronic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cronic: cronic, cronică a [Atestat: CANTEMIR, I. I. I, 43 / V: (înv) hrocronic / Plural: cronicici, cronicice / Etimologie: franceza chronique, lat chronicus] 1 (Med; despre boli, îoc acut) Care durează mult. 2 Care se prelungește mult și nu se vindecă ușor. Forme diferite ale cuvantului cronic: cronică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRÓNIC: CRÓNIC croniccă (cronicci, cronicce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluție lentă și de durată. 2) figurat Care se prelungește multă verb reflexiv:eme; de lungă durată. /<fr. chronique Forme diferite ale cuvantului cronic: croniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CRÓNIC: CRÓNIC, -Ă adjectiv 1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată. 2. (figurat) care se prelungește multă verb reflexiv:eme, învechit, greu de înlăturat. (< limba franceza chronique, latina chronicus) Forme diferite ale cuvantului cronic: cronic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cronic: crónic adjectiv masculin, plural crónici; forme singular crónică, plural crónice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cronic: crónic adjectiv masculin, plural crónici; forme crónică, plural crónice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cronic: cronic a. se zice de boalele cari durează mult timp. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cronic: cronic substantiv masculin vezi cronică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRONIC' croncarCRONCĂUCRONCONÍcroncắuCRÓNICCRÓNICĂCRONICÁRcronicăréscCRONICHÉTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cronic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cronic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cronic, cronică a [Atestat: CANTEMIR, I. I, 43 / V: înv hrocronic / Plural: cronicici, cronicice / Etimologie: franceza chronique, lat chronicus] 1 Med; despre boli, îoc acut Care durează mult. CRÓNIC croniccă cronicci, cronicce 1 despre boli Care durează de mult timp; cu evoluție lentă și de durată. |
GRAMATICA cuvântului cronic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cronic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cronic poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cronic? Vezi cuvântul cronic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cronic?[ cro-nic ] Se pare că cuvântul cronic are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din an în paști sau din joi în paști, din paști în crăciun?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
