 | as |
|
| Cronică [ cro-ni-că ] VEZI SINONIME PENTRU cronică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cronica în mai multe dicționareDefinițiile pentru cronica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cronica (forma la infinitiv) A cronica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRÓNICĂ: CRÓNICĂ, cronici, substantiv feminin 1. Serie de însemnări, obișnuite mai ales în evul mediu și cuprinzînd o înregistrare cronologică, de obicei lipsită de discernămînt critic, a evenimentelor sociale, politice și familiare, făcute de un. scriitor (de obicei contemporan); scriere, uneori păstrată în manuscris, cuprinzînd asemenea însemnări (și servind adesea drept bază istoricilor moderni); letopiseț. Cronica întîmplărilor mai însemnate, petrecute pînă la anul 1499, scrisă de un cronicar rămas anonim, s-a păstrat în traducere germană. istorie R.P.R. 137. Intriga în Hamlet e luată din cronicile Danemarcii. GHEREA, ST. Hristos II 278. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151 2. Articol dintr-un ziar sau dintr-o Revistă care comentează evenimente de actualitate, politice, sociale și culturale, interne sau externe. Cronică internațională. Cronică locală. Cronică muzicală. 3. Comentariu, de obicei răutăcios, făcut asupra unor evenimente neînsemnate din viața particulară a cuiva. Cronica Iașului, așa de bogată pe acea verb reflexiv:eme, nu-l știa. RUSSO, O. 48. – plural și: (învechit) cronice (EMINESCU, O. I 32, BĂLCESCU, O. I 64). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cronică: cronică substantiv feminin [Atestat: M. COSTIN. ap. LET I 216/27 / V: (înv) cronicanic sn, hrocronica / S: (înv) chrocronica / Plural: cronicaici și ( rar) -ice / Etimologie: lat chronica, franceza chronique] 1 Lucrare istorică, specifică Evului Mediu, în care se expun cronologic evenimentele sociale, politice, familiale din viața unui popor Si: letopiseț. 2 (Pex) Scriere care cuprinde o cronică. 3 Articol al unui ziar sau al unei reviste, în care se relatează noutăți importante din viața politică, culturală, socială etc. 4 Rubrică din ziare sau reviste, cuprinzând cronici (3). 5 Scurtă comunicare oficială, privind schimbări în guvern, mișcări în corpul diplomatic etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CRÓNICĂ: CRÓNICĂ substantiv feminin 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. • (prin extensie) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ cronica literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< limba franceza chronique, latina chronica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRÓNICĂ: CRÓNICĂ, cronici, substantiv feminin 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din latina chronica, limba franceza chronique.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRÓNICĂ: CRÓNICĂ, cronici, substantiv feminin 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în Evul Mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din latina chronica, limba franceza chronique. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRÓNICĂ: CRÓNICĂ substantiv feminin 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viața unui popor; letopiseț, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. • Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. [Variante hronic substantiv neutru, hronică substantiv feminin / < latina chronica, conform limba franceza chronique, greacă chronica < chronos – timp]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cronică: cronică forme 1. narațiunea faptelor după ordinea timpului: cronicele Moldovei se mai numesc și letopisețe; 2. partea unui ziar unde se rapoartă principalele știri politice și literare: cronică politică, teatrală, muzicală; 3. figurat ceea ce se vorbește (mai ales de rău), sgomot ce circulă: cronică scandaloasă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRÓNICĂ: CRÓNICĂ cronicaci forme 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseț; anale. 2) Scurtă comunicare (în ziar, la radio, televiziune) care comentează evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, latina chronica[1] Forme diferite ale cuvantului cronica: cronicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CRONICA: CRONICA, revistă politică, socială și culturală. Apare săptămînal, la Iași, din 1966. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CRONICA: CRONICÁ verb intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< limba franceza chroniquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRONICĂ: CRONICĂ substantiv letopiseț, (învechit) hronic. (cronica lui greacă Ureche.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cronică: crónică substantiv feminin, genitiv dativ articulat crónicii; plural crónici[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cronica: cronicá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cronicheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cronică: crónică substantiv feminin, genitiv dativ articulat crónicii; plural crónici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cronică: cronică substantiv feminin singular (tox.) canabis. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRONICA' CRONCĂUCRONCONÍcroncắuCRÓNICCRÓNICĂCRONICÁRcronicăréscCRONICHÉTĂCRONICITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cronică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cronică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LET I 216/27 / V: înv cronicănic sn, hrocronică / S: înv chrocronică / Plural: cronicăici și rar -ice / Etimologie: lat chronica, franceza chronique] 1 Lucrare istorică, specifică Evului Mediu, în care se expun cronologic evenimentele sociale, politice, familiale din viața unui popor Si: letopiseț. CRÓNICĂ cronicăci forme 1 Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseț; anale. Cronică lui greacă Ureche. Cronică lui greacă Ureche. |
GRAMATICA cuvântului cronică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cronică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cronică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cronică? Vezi cuvântul cronică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cronică?[ cro-ni-că ] Se pare că cuvântul cronică are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cronică Inţelegi mai uşor cuvântul cronică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ cronica literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cronică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: tranzitiv a acoperi cheltuielile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cronică are forma: crónici[1]
