 | as |
|
| Culă [ cu-lă ] VEZI SINONIME PENTRU culă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cula în mai multe dicționareDefinițiile pentru cula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cula (forma la infinitiv) A cula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULĂ: CÚLĂ, cule, substantiv feminin (Învechit) 1. Turn circular, cupolă, boltă. Din brîul superior... se porneau pe rotunjeala culelor numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria. Cămări boltite, purtînd o culă rotunjită pe d-asupra, în care se aflau, d-a rîndul, paraclisul, haznaua sau comoara și patul domnesc. ODOBESCU, S. I 128. ♦ Vistierie, tezaur. Se zice că, cu Gruie, strînge-n cula-i o comoară. DAVILA, vezi vezi 35. Din cula domnească Lefuri să-mpărțească. TEODORESCU, P. P. 50. 2. Beci boltit, subterană. Căpitanul de tîlhari își adună ceata într-o culă sub niște dărîmături de ziduri. ISPIRESCU, L. 143. 3. Casa proprietarului unei moșii. Albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulachie. MACEDONSKI, O. III 4. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culă: culă substantiv feminin [Atestat: M. COSTIN, ap. DA / Plural: culale / Etimologie: tc, srb kula, bg кyлa] 1 (Înv) Turn circular. 2 (Înv) Cupolă. 3 (Ban) Turn de observație. 4 (Olt; în trecut) Casă fortificată a proprietarului unei moșii (boierești) de la munte. 5 (Înv; spc) Tum boltit în palatul domnesc, unde se păstra vistieria. 6 (Înv; pex) Vistierie. 7 (Înv; pex) Comoară. 8-9 (Înv; pex) Ladă (sau ceaun) cu bani. 10 (Pop) Beci boltit. 11 (Pop; spc) Ascunzătoare. 12 (Pop; pex) Gazdă de hoți. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULĂ: CÚLĂ, cule, substantiv feminin 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare). 2. (învechit) Turn circular; cupolă, boltă. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; prin extensie vistierie, tezaur. 3. (învechit) Beci boltit; subterană. 4. (învechit) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii. – Din limba turcă kula. conform limba bulgară, sârbo-croată kula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru culă: cúlă (cúle), substantiv feminin – 1. Turn, foișor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăție. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. limba turcă kula, din arab. kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); conform limba neogreacă ϰούλα, ϰουλές, albaneză kulë, limba bulgară, limba sârbă, Hristos kula. Forme diferite ale cuvantului cula: cúle Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru culă: cúlă forme, plural e (în turcă kúla și kulé, despre ar. kullé, turn; limba neogreacă vechea slavă sîrb. limba bulgară kúla). Olt. Muntenia Casă cu doŭă caturĭ de aspectu unuĭ mic castel (cum se maĭ vede și azĭ în Oltenia), din care odinioară se ducea lupta contra unuĭ atacator. Vistieria domnească. Ascunzătoare, maĭ ales de hoțĭ. Loc plin de cerezină în pămînt unde albinele fac ceară. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cula: culá (-léz, -át), verb – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). în franceză couler. – derivat culaj, substantiv neutru (pierdere), din limba franceza coulage; culant, adjectiv, din limba franceza coulant; culanță, substantiv feminin (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), derivat intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, substantiv feminin, din limba franceza coulisse. Forme diferite ale cuvantului cula: -léz cula-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULĂ: CÚLĂ, cule, substantiv feminin 1. (În arhitectura medievală) Turn de apărare. 2. Locuință boierească fortificată, cu mai multe caturi, răspândită în secolul XVIII în Oltenia. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; prin extensie vistierie, tezaur. 3. (învechit) Beci boltit; subterană. – Din limba turcă kula. conform limba bulgară, limba sârbă kula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CULĂ: CÚLĂ substantiv feminin Pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. [< limba franceza coule]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CULĂ: CÚLĂ substantiv feminin pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. (< limba franceza coule) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru culă: culă substantiv verbal BOLTĂ. CUPOLĂ. HRUBĂ. SUBTERANĂ. TEZAUR. VISTIERIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culă: cúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúlei; plural cúle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Cul/a: Cul/a, -ă, -ea, -escu vezi Nicolae VI 1, 2. Forme diferite ale cuvantului cul/a: cul/a-ă cul/a-ea -escu Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culă: cúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúlei; plural cúle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULA' cújnițăcujolcăcujulieculCÚLĂCULÁCCULĂCÍMECULADICIculai |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL culă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DA / Plural: culăle / Etimologie: tc, srb kula, bg кyлa] 1 Înv Turn circular. |
GRAMATICA cuvântului culă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul culă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE culă? Vezi cuvântul culă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culă?[ cu-lă ] Se pare că cuvântul culă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL culă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bisextil, bisextili, adjectiv rar, în sintagma an bisextil?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul culă are forma: cúle
