 | as |
|
| Culcare [ cul-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU culcare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului culcare în mai multe dicționareDefinițiile pentru culcare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culcare: culcare substantiv feminin [Atestat: (a. 1689) GCR I, 285/31 / Plural: culcarecări / Etimologie: culca] 1 Așezare în poziție orizontală (pentru a dormi, a se odihni) Si: culcat1 (1). 2 Găzduire. 3 (Fam) Întreținere de relații sexuale Si: culcat1 (3). 4 Întindere pe pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare) Si: culcat1 (4). 5 Înclinare a unui obiect Si: culcat (5). 6 Așezare în (sau peste) ceva Si: culcat1 (6). 7 Ciulire a urechilor Si: culcat (7). 8 Lăsare în jos Si: culcat1 (8). 9 Îndoire a plantelor Si: culcat (9). 10 Frângere. 11 Doborâre. 12 (Pfm) Ucidere. 13 Timp când se culcă cineva (sau când duce pe cineva să se culce) Si: culcat1 (13). 14 (Pfm; îlav) De la culcarea găinilor până la cântatul cocoșilor De seara până dimineața Și:#culcat1 (14). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULCARE: CULCÁRE, culcări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) culca. 1. Întindere, așezare în poziție orizontală (de obicei spre a dormi sau a se odihni). Să taci și să te duci la culcare. SADOVEANU, N. forme 22. ♦ Momentul în care se petrece acțiunea de a se culca. Purcelul... noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc. CREANGĂ, P. 86. 2. (termen militar) Întindere la pămînt a soldaților, la un ordin dativ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULCARE: CULCARE s. 1. culcat, întindere, lungire, trîntire. (culcare cuiva după amiază.) 2. odihnă. (Mergeți la culcare.) 3. dărîmare, doborîre, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trîntire, (învechit) răsturnătură. (culcare cuiva la pămînt.) 4. doborîre, tăvălire. (culcare ierbii în picioare.) 5. aplecare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (culcare crengilor din cauza rodului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULCARE: CULCÁRE, culcări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea articulat, cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dativ – vezi culca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULCARE: CULCÁRE, culcări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea articulat, cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dativ – vezi culca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culcare: culcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat culcării; plural culcări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culcare: culcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat culcắrii; plural culcắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Culcare: Culcare ≠ deșteptare, sculare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULCARE' CULBUTÁTCULBUTÓRculcCULCÁCULCÁRECULCASIACULCÁTculcătorCulc/ea |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Culcare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culcare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1689 GCR I, 285/31 / Plural: culcarecări / Etimologie: culca] 1 Așezare în poziție orizontală pentru a dormi, a se odihni Si: culcat1 1. 14 Pfm; îlav De la culcarea găinilor până la cântatul cocoșilor De seara până dimineața Și:#culcat1 14. Culcare cuiva după amiază. Mergeți la culcare. Culcare cuiva la pămînt. Culcare ierbii în picioare. Culcare crengilor din cauza rodului. Culcare cuiva după-amiază. Mergeți la culcare. Culcare ierbii în picioare. |
GRAMATICA cuvântului Culcare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culcare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Culcare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE culcare? Vezi cuvântul culcare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culcare?[ cul-ca-re ] Se pare că cuvântul culcare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Culcare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A plăti greu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul culcare are forma: culcări
