 | as |
|
| Cultură [ cul-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU cultură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cultura în mai multe dicționareDefinițiile pentru cultura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: CULTÚRĂ, culturi, substantiv feminin 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în procesul muncii sociale desfășurate de-a lungul istoriei. Experiența și sprijinul Uniunii Sovietice le ajută [țărilor de democrație populară] să-și construiască o cultură cu adevărat populară, să stîrpească printr-o luptă necruțătoare influențele ideologiei burgheze, să creeze o cultură nouă, luminată de mărețele idei ale lui Lenin-Stalin, o cultură socialistă în conținut și națională în formă. GHEORGHIU-DEJ, R. I. 19. Necesitatea unei juste orientări ideologice în știință, învățămînt, literatură, artă este o problemă pe care trebuie să și-o pună cu ascuțime fiecare om de știință, fiecare profesor, fiecare scriitor sau artist care militează cinstit pentru progresul științei și culturii noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Cultură materială vezi material. Cultură generală vezi general. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva; Șeful, domnul Struțescu, n-avea cultură, dar era om deștept și ținea mai presus de toate la iubirea subalternilor. BASSARABESCU, S. 40. Trebuie ca prin cultură să ridicăm pe țăranul nostru ca el să aibă cunoștință profundă și energică de drepturile și de datoriile lui. KOGĂLNICEANU, S. A. 239. Om de cultură = persoană care posedă un nivel intelectual ridicat. Oamenii de cultură din țara noastră sînt conștienți de rolul lor în lupta pentru victoria noului în viața noastră culturală și socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 1/6. 2. Totalitatea lucrărilor pe care le întreprinde omul pentru ca solul să producă roade; arta de a lucra pămîntul și de a îngriji plantele. Ca metodă nouă în cultura bumbacului s-a introdus polenizarea artificială cu polen străin. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2759. Cultură intensivă vezi intensiv. Cultură extensivă vezi extensiv. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. vezi plantație, semănătură. Cultură de porumb. Cultură de bumbac. ▭ Asolamentul ne va da putință să sporim recolta la hectar la toate culturile agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. [Primăvara] prinde putere și leagă rod semănătura de toamnă, acuma zvîcnesc și înfloresc culturile. MIHALE, O. 482. Creștere, prăsire (a anumitor animale). Cultura viermilor de mătase. ♦ Creștere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obținută pe această cale. 3. (În expresie) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică. Cultura fizică trebuie să alcătuiască o parte inseparabilă a educației și instrucțiunii generale politice și culturale, a luptei pentru sănătatea maselor. REZ. HOT. I 117. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: CULTÚRĂ, culturi, substantiv feminin 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. • Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice. ♦ (arheologie) Totalitatea vestigiilor vieții materiale și spirituale prin intermediul cărora se reconstituie imaginea unei comunități omenești din trecut. ♦ Ansamblu de activități și modele de comportament proprii unui grup social dat, transmisibile prin educație. Cultura islamică în Spania. 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producții mari și constante; știința, priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele. • Cultura plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obținerii de alimente, furaje sau materii prime. Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦ Creștere, prăsire a unor animale, a unor insecte etc. Cultura viermilor de mătase. 3. Creștere, în laborator, a bacteriilor pentru diverse utilizări; colonie de bacterii obținută pe această cale. 4. (În sintagma) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea științifică, procesul de formare a specialiștilor; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educație fizică. – Din limba franceza culture, latina cultura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: CULTÚRĂ, culturi, substantiv feminin 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. • Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale multe și temeinice. 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producții mari și constante; știința, priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele. • Cultura plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obținerii de alimente, furaje sau materii prime. Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦ Creștere, prăsire a unor animale. Cultura viermilor de mătase. 3. Creștere, în laborator, a bacteriilor; colonie de bacterii obținută pe această cale. 4. (În sintagma) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea științifică, procesul de formare a specialiștilor; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educație fizică. – Din limba franceza culture, latina cultura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cultură: cultură substantiv feminin [Atestat: latina medievală / Plural: culturari / Etimologie: lat cultura, franceza culture, ger Kultur, it cultura, rs кyльтypa] 1 Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pământului și plantelor pentru a obține producții mari. 2 Știința de a lucra pământul și de a îngriji plantele pentru a da roade. 3 (Îs) Mare cultura Cultură (1) pe suprafețe mari de cereale și de legume care nu necesită o îngrijire specială. 4 (Îs) culturara plantelor Ramură a agriculturii având ca obiect cultivarea plantelor, pentru obținerea de alimente, furaje și materii prime. 5 (Îs) Plante de cultura Plante cultivate de om pentru diverse utilizări. 6 Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 7 Creștere de animale. 8 Creștere în laborator a microorganismelor. 9 (Pex) Colonie de bacterii (obținută în laborator). 10 Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și instituțiile necesare pentru comunicarea acestor valori. 11 Sumă de cunoștințe variate din diverse domenii. 12 Nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. 13 (Îs) Om de cultura Persoană cu un nivel intelectual ridicat, posedând cunoștințe variate și temeinice. 14 (Îs) culturafizică Dezvoltare armonioasă a corpului prin sport sau exerciții specifice. 15 (Îas) Disciplină care se ocupă de acestă dezvoltare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: CULTÚRĂ substantiv feminin 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale acumulate de omenire în decursul verb reflexiv:emurilor. ♦ (arheologie) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuințe, așezări etc.) și spirituale (manifestări artistice, magice-religioase și funerare) păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești dintr-o anumită epocă. ♦ Totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva. • Om de cultură = persoană care are un nivel intelectual ridicat; cultură de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrările efectuate asupra solului pentru a face posibilă creșterea plantelor cultivate. • Plante de cultură = plante cultivate de om. ♦ Creștere a anumitor animale. ♦ Creștere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel. 3. Cultură fizică = dezvoltarea corpului prin gimnastică și sport; știință care se ocupă cu această dezvoltare. [< latina, italiana cultura, limba franceza culture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: CULTÚRĂ1 substantiv feminin 1. totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în decursul verb reflexiv:emurilor. • totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva. ♦ cultura generală = ansamblu de cunoștințe necesare unui individ în viața zilnică; cultura de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheologie) totalitatea vestigiilor materiale și spirituale păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești dintr-o anumită epocă. 3. totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obține recolte bogate de la plantele de cultură. ♦ plante de cultura = plante cultivate de om. • teren cultivat cu anumite plante. • creștere, prăsire a unor animale. 4. creștere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel. 5. cultura fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică și sport; educație fizică. (< limba franceza culture, latina cultura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: CULTÚRĂ culturai forme 1) Totalitate a valorilor materiale și spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) figurat Cunoștințe vaste în diferite domenii, pe care le posedă cineva. 3) arheologie Totalitate a vestigiilor materiale și spirituale, descoperite în urma săpăturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, într-o anumită epocă. 4) agr. Ansamblu de lucrări agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Creștere a unor animale. culturaa viermilor de mătase. 7): cultura de bacterii creștere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obținută în laborator pentru scopuri științifice. 8): cultura fizică ansamblu de metode și sisteme de educație fizică care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, latina cultura Forme diferite ale cuvantului cultura: culturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: CULTURĂ s. 1. civilizație. (cultura unui popor.) 2. carte, cunoștințe (la plural), instrucție, învățătură, pregătire, studii (la plural), (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (regional) scrisoare, (învechit) minte, pricopseală, pricopsire. (Lipsit de cultura.) 3. cultivare, lucrare, lucrat. (cultura pămîntului.) 4. creștere, cultivare. (cultura tutunului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cultură: *cultúră forme, plural ĭ (latina cultura). Acțiunea de a cultiva: cultura pămîntuluĭ. Rezultatu cultivăriĭ, loc cultivat cultură de legume, de microbĭ. figurat Ocupațiune intelectuală: cultura literaturiĭ. Civilizațiune, învățătură: țară de cultură. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cultură: cultură forme 1. lucrarea de a cultiva; 2. mod de a lucra pământul: cultură mare, mică; 3. figurat ocupațiune sârguitoare: cultura științelor; 4. instrucțiune: om fără cultură; 5. civilizațiune: istoria culturei umane. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cultură: cultúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cultúrii; plural cultúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cultură: cultúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cultúrii; plural cultúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CULTURĂ: -CULTÚRĂ2 elem. cultur(o)-. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cultură: Cultură ≠ incultură Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULTURA' CULTÓRcultuálcultúccultucelCULTÚRĂculturagiuCULTURÁLCULTURALICÉȘTEculturalísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cultură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cultură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cultură substantiv feminin [Atestat: latina medievală / Plural: culturări / Etimologie: lat cultura, franceza culture, ger Kultur, it cultura, rs кyльтypa] 1 Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pământului și plantelor pentru a obține producții mari. 3 Îs Mare cultură Cultură 1 pe suprafețe mari de cereale și de legume care nu necesită o îngrijire specială. 4 Îs culturăra plantelor Ramură a agriculturii având ca obiect cultivarea plantelor, pentru obținerea de alimente, furaje și materii prime. 5 Îs Plante de cultură Plante cultivate de om pentru diverse utilizări. 13 Îs Om de cultură Persoană cu un nivel intelectual ridicat, posedând cunoștințe variate și temeinice. 14 Îs culturăfizică Dezvoltare armonioasă a corpului prin sport sau exerciții specifice. CULTÚRĂ culturăi forme 1 Totalitate a valorilor materiale și spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. Culturăa viermilor de mătase. 7: cultură de bacterii creștere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obținută în laborator pentru scopuri științifice. 8: cultură fizică ansamblu de metode și sisteme de educație fizică care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. Cultură unui popor. Lipsit de cultură. Cultură pămîntului. Cultură tutunului. |
GRAMATICA cuvântului Cultură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cultură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cultură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cultură? Vezi cuvântul cultură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cultură?[ cul-tu-ră ] Se pare că cuvântul cultură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Cultură Inţelegi mai uşor cuvântul cultură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeOm de cultură = persoană care posedă un nivel intelectual ridicat În expresie Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice Cultura plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obținerii de alimente, furaje sau materii prime Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc În sintagma Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă, sport etc Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale multe și temeinice Cultura plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obținerii de alimente, furaje sau materii prime Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc În sintagma Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă, sport etc Om de cultură = persoană care are un nivel intelectual ridicat; cultură de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare Plante de cultură = plante cultivate de om Cultură fizică = dezvoltarea corpului prin gimnastică și sport; știință care se ocupă cu această dezvoltare ♦ cultura generală = ansamblu de cunoștințe necesare unui individ în viața zilnică; cultura de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare ♦ plante de cultura = plante cultivate de om Cultura fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică și sport; educație fizică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cultură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în sintagma cărbune enfizematos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cultură are forma: cultúri
