eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dainuitor


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dăinuitor [ dă-i-nu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU dăinuitor PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului dainuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru dainuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DĂINUITÓR
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR:
DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adjectiv Care dăinuiește; durabil, persistent, trainic. Că se-ngrozesc de moarte zgîrciții, mă pricep, Și-ndrăgostiții tineri cîți dragostea și-o-ncep, Că au și unii și-alții comori dăinuitoare. MACEDONSKI, O. II 74. Ferice de voi, care credeți că toate sînt adevărate și dăinuitoare. SLAVICI, N. I 243. Vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce, în curînd, îi va asigura, tot lui, o mai spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38.

– Pronunțat: -nu-i-.
Forme diferite ale cuvantului dainuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



dăinuitor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dăinuitor:
dăinuitor, dainuitoroare a [Atestat:

I. IONESCU, despre 218 / V: (îvr) dainuitornitór, dainuitornăidainuitor / Plural: dainuitori, dainuitoroare / Etimologie: dăinui + -tor] Care dăinuiește Si: durabil, persistent, stăruitor, stătător, (liv) subzistent, (înv) trăitor.
Forme diferite ale cuvantului dainuitor: dainuitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DĂINUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR:
DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adjectiv Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [ pronunție: -nu-i-]

– Dăinui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului dainuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DĂINUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR:
DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adjectiv Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [ pronunție: -nu-i-]

– Dăinui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului dainuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



DĂINUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR:
DĂINUITÓR dainuitoroáre (dainuitoróri, dainuitoroáre) Care dăinuiește; persistent; peren. [silabe dăi-nu-i-] /a dăinui + sufix dainuitortor
Forme diferite ale cuvantului dainuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dăinuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dăinuitor:
dăinuitór (dăi-nu-i-) (rar) adjectiv masculin, plural dăinuitóri; forme singular și plural dăinuitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dăinuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinuitor:
dăinuitór adjectiv masculin, plural dăinuitóri; forme singular și plural dăinuitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dăinuitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinuitor:
dăinuitor adjectiv verbal DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DAINUITOR'
dăiniúșDĂINUÍDĂINUÍREdăinuítDĂINUITÓRdăinúșdăionádaiórDAIRÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dăinuitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dăinuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dăinuitor, dăinuitoroare a [Atestat: I.
IONESCU, despre 218 / V: îvr dăinuitornitór, dăinuitornăidăinuitor / Plural: dăinuitori, dăinuitoroare / Etimologie: dăinui + -tor] Care dăinuiește Si: durabil, persistent, stăruitor, stătător, liv subzistent, înv trăitor.
DĂINUITÓR dăinuitoroáre dăinuitoróri, dăinuitoroáre Care dăinuiește; persistent; peren.
[silabe dăi-nu-i-] /a dăinui + sufix dăinuitortor.

GRAMATICA cuvântului dăinuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dăinuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dăinuitor poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dăinuitor sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE dăinuitor?
Vezi cuvântul dăinuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dăinuitor?
[ dă-i-nu-i-tor ]
Se pare că cuvântul dăinuitor are cinci silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dăinuitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma populație de stele?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii
primele cantități dintr-un produs nou, executate de o întreprindere în timpul însușirii fabricației în serie a produsului respectiv
ansamblu de stele grupate după vechime, poziție, compoziție chimică etc
unitate bănească principală în marea britanie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?