 | as |
|
| Dăinuitor [ dă-i-nu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU dăinuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dainuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru dainuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR: DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adjectiv Care dăinuiește; durabil, persistent, trainic. Că se-ngrozesc de moarte zgîrciții, mă pricep, Și-ndrăgostiții tineri cîți dragostea și-o-ncep, Că au și unii și-alții comori dăinuitoare. MACEDONSKI, O. II 74. Ferice de voi, care credeți că toate sînt adevărate și dăinuitoare. SLAVICI, N. I 243. Vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce, în curînd, îi va asigura, tot lui, o mai spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38. – Pronunțat: -nu-i-. Forme diferite ale cuvantului dainuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dăinuitor: dăinuitor, dainuitoroare a [Atestat: I. IONESCU, despre 218 / V: (îvr) dainuitornitór, dainuitornăidainuitor / Plural: dainuitori, dainuitoroare / Etimologie: dăinui + -tor] Care dăinuiește Si: durabil, persistent, stăruitor, stătător, (liv) subzistent, (înv) trăitor. Forme diferite ale cuvantului dainuitor: dainuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR: DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adjectiv Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [ pronunție: -nu-i-] – Dăinui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului dainuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR: DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adjectiv Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [ pronunție: -nu-i-] – Dăinui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului dainuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂINUITÓR: DĂINUITÓR dainuitoroáre (dainuitoróri, dainuitoroáre) Care dăinuiește; persistent; peren. [silabe dăi-nu-i-] /a dăinui + sufix dainuitortor Forme diferite ale cuvantului dainuitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dăinuitor: dăinuitór (dăi-nu-i-) (rar) adjectiv masculin, plural dăinuitóri; forme singular și plural dăinuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinuitor: dăinuitór adjectiv masculin, plural dăinuitóri; forme singular și plural dăinuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinuitor: dăinuitor adjectiv verbal DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DAINUITOR' dăiniúșDĂINUÍDĂINUÍREdăinuítDĂINUITÓRdăinúșdăionádaiórDAIRÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dăinuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dăinuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dăinuitor, dăinuitoroare a [Atestat: I. IONESCU, despre 218 / V: îvr dăinuitornitór, dăinuitornăidăinuitor / Plural: dăinuitori, dăinuitoroare / Etimologie: dăinui + -tor] Care dăinuiește Si: durabil, persistent, stăruitor, stătător, liv subzistent, înv trăitor. DĂINUITÓR dăinuitoroáre dăinuitoróri, dăinuitoroáre Care dăinuiește; persistent; peren. [silabe dăi-nu-i-] /a dăinui + sufix dăinuitortor. |
GRAMATICA cuvântului dăinuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dăinuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dăinuitor poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dăinuitor? Vezi cuvântul dăinuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dăinuitor?[ dă-i-nu-i-tor ] Se pare că cuvântul dăinuitor are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dăinuitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma populație de stele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
