eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dajnic


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dajnic [ daj-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU dajnic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dajnic în mai multe dicționare

Definițiile pentru dajnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dajnic:
dájnic, dajnică [Atestat: CORESI, L. 266/12 / V: dajnicjdníc, dáșnic, déjdnic / Plural: dajnicici, dajnicice / Etimologie: dajdie + -nic] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care are o datorie materială sau morală. 3-4 smf, a (Persoană) care plătea impozit în bani sau în natură Si: contribuabil, (înv) birnic, (îvr) dajd. 5-6 sm, a (Persoană sau colectivitate) care plătește tribut. 7 a (despre obiecte, produse) Care trebuie să fie dativ
Forme diferite ale cuvantului dajnic: dajnică

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DAJNIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DAJNIC:
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -e, substantiv masculin și forme (Învechit) Persoană care plătește dajdie; contribuabil, birnic. Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38.
Forme diferite ale cuvantului dajnic: dajnic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DAJNIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DAJNIC:
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme (învechit) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil.

– Dajdie + sufix -nic.
Forme diferite ale cuvantului dajnic: dajnic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DAJNIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DAJNIC:
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme (învechit) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil.

– Dajdie + sufix -nic.
Forme diferite ale cuvantului dajnic: dajnic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DAJNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DAJNIC:
DÁJNIC dajnicci m. învechit Persoană obligată să plătească dajdie. /dajdie + sufix dajnicnic
Forme diferite ale cuvantului dajnic: dajnicci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dajnic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dajnic:
dájnic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural dájnici; adjectiv feminin, substantiv feminin dájnică, plural dájnice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dajnic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dajnic:
dájnic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural dájnici; forme singular dájnică, plural dájnice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dajnic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dajnic:
dájnic m. (din. dajdnic, despre dajdie). Care plătește dajdie, birnic.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

dajnic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dajnic:
dajnic substantiv verbal BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dajnic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dajnic:
dajnic a. contribuabil: săteni dajnici.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DAJNIC'
dăjduítdăjduitórdăjérdăjghițáDÁJNICdăjugáDAKARdakótaDAKÓTAS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dajnic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dajnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dájnic, dajnică [Atestat: CORESI, L.
266/12 / V: dajnicjdníc, dáșnic, déjdnic / Plural: dajnicici, dajnicice / Etimologie: dajdie + -nic] Înv 1-2 smf, a Persoană care are o datorie materială sau morală.
DÁJNIC dajnicci m.
/dajdie + sufix dajnicnic.

GRAMATICA cuvântului dajnic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dajnic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dajnic poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dajnic sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul dajnic are forma: dájnici
  • single icon La singular substantivul dajnic are forma: dájnică
VEZI PLURALUL pentru dajnic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dajnic?
Vezi cuvântul dajnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dajnic?
[ daj-nic ]
Se pare că cuvântul dajnic are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dajnic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a o lua sau a o șterge la papuc?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea națională
capsulă cosmică vezi cabină
a fugi
a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app