 | as |
|
| Debita [ de-bi-ta ] VEZI SINONIME PENTRU debita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului debita în mai multe dicționareDefinițiile pentru debita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a debita (forma la infinitiv) A debita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ1, debitez, verb I. tranzitiv 1. (În terminologia tehnică și administrativă) A vinde marfă cu amănuntul. Persoanele din gospodăriile particulare care mulg și debitează laptele în consumație publică sînt obligate să se prezinte trimestrial la vizita medicală. B. O. 1951, 1122. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material mărunt sau de energie. Generatorul debitează curent. ♦ figurat A rosti, a vorbi (de obicei repede, mult, pe nerăsuflate); a recita, a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dacă e considerat ca filozofie și debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88. De cîte ori îi întîlnești, îți debitează aceleași banalități pe care ți le-au spus și ieri. VLAHUȚĂ, O. A. 434. Închipuiți-vi-l... venind în fața scenei, luînd o poză demnă și începînd să ne debiteze o tiradă. CARAGIALE, O. III 257. 3. A tăia un material în bucăți de formele și dimensiunile cerute pentru folosirea lui. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ1, debitez, verb I. tranzitiv 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ figurat A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ♦ (depreciativ) A spune minciuni. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară. – Din limba franceza débiter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debita: debita1 verb tranzitiv: [Atestat: CARAGIALE, O. III, 257 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] 1 (C.i. mărfuri) A vinde cu amănuntul. 2 A furniza o anumită cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. într-un anumit timp. 3 (Fam) A vorbi (mult, plictisitor, fără rost) Cf: a recita, a spune, a declama. 4 (Teh) A tăia un material în forme și dimensiuni potrivite pentru prelucrarea ulterioară. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ1, debitez, verb I. tranzitiv 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ figurat A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din limba franceza débiter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ1 verb trecut 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (figurat) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< limba franceza débiter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ1 verb I. trecut 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (figurat) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< limba franceza débiter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ2, debitez, verb I. tranzitiv (În opoziție cu a credita) A trece în contul unei persoane, unei întreprinderi etc. (înscriind în coloanele registrelor de contabilitate) mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ2, debitez, verb I. tranzitiv A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din limba franceza débiter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru debita: debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu debitéz, persoana a treia singular: el / ea și plural debiteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debita: debita2 verb tranzitiv: [Atestat: I. PANȚU, PR. 84 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] A înscrie o sumă în debitul2 (3) unui contabilitate Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ2 verb I. trecut (op. credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui contabilitate [< limba franceza débiter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ2, debitez, verb I. tranzitiv A înscrie o sumă în debitul2 unui contabilitate – Din limba franceza débiter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA: DEBITÁ2 verb trecut a înscrie o sumă în debitul2 (2) unui contabilitate (< limba franceza débiter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru debita: debita verb vezi DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru debita: debitá (a debita) verb, indicativ prezent 3 debiteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEBITA' debilitézdebirocratizáDEBIROCRATIZÁREDÉBITDEBITÁDEBITÁBILDEBITÁNTDEBITÁNTĂDEBITÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL debita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului debita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 257 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] 1 C. 84 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] A înscrie o sumă în debitul2 3 unui contabilitate. Debitá a debita verb, indicativ prezent 3 debiteáză. |
GRAMATICA cuvântului debita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului debita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul debita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE debita? Vezi cuvântul debita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul debita?[ de-bi-ta ] Se pare că cuvântul debita are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL debita |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-ți păzi gura sau limba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul debita se conjugă: ei ele debiteáză
