 | as |
|
| Debitare [ de-bi-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU debitare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului debitare în mai multe dicționareDefinițiile pentru debitare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debitare: debitáre1 substantiv feminin [Atestat: CARAGIALE, O. III, 255 / Plural: debitaretắri / Etimologie: debita1] 1 Vânzare cu amănuntul Si: debitat1 (1). 2 Furnizare a unei anumite cantități de fluid (lichid, gaz) de energie etc. într-un anumit timp Si: debitat1 (2). 3 Vorbire abundentă, lipsită de conținut Si: debitat1 (3). 4 (Teh) Tăiere a unui material în bucăți de forme și dimensiuni diferite Si: debitat1 (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE1, debitări, substantiv feminin Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. 1. Recitare, declamare. Este o dramă de un scenariu strict și de un lux de debitare superior. CARAGIALE, O. III 255. 2. Tăiere a unui material în bucăți de forme și dimensiuni anumite. Debitarea buștenilor în cherestea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE (< debita1) substantiv feminin Operație de detașare dintr-un material a unor fragmente de dimensiuni și configurații prealabil stabilite, pentru utilizarea lor ca atare sau pentru prelucrări ulterioare. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE2, debitări, substantiv feminin (În opoziție cu creditare) Faptul de a debita2; înscrierea unei sume în coloana de «debit» a unui contabilitate Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE2, debitări, substantiv feminin Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui contabilitate – vezi debita2. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE2, debitări, substantiv feminin Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui contabilitate – vezi debita2. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debitare: debitáre2 substantiv feminin [Atestat: DL / Plural: debitaretắri / Etimologie: debita2] Înscriere a unei sume în debitul unui cont Si: debitat3. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE1, debitări, substantiv feminin Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. – vezi debita1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE1, debitări, substantiv feminin Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. – vezi debita1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITARE: DEBITÁRE substantiv feminin Acțiunea sau faptul de a debita. [< debita]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru debitare: debitare substantiv verbal DECLAMARE. DECLAMAȚIE. RECITARE. SPUNERE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru debitare: debitáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat debitării; plural debitări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru debitare: debitáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat debitắrii; plural debitắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEBITARE' DEBITÁDEBITÁBILDEBITÁNTDEBITÁNTĂDEBITÁREDEBITÁTdebitatórDEBITÉZĂDEBITMÉTRU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL debitare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului debitare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 255 / Plural: debitaretắri / Etimologie: debita1] 1 Vânzare cu amănuntul Si: debitat1 1. Debitáre2 substantiv feminin [Atestat: DL / Plural: debitaretắri / Etimologie: debita2] Înscriere a unei sume în debitul unui cont Si: debitat3. |
GRAMATICA cuvântului debitare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului debitare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul debitare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE debitare? Vezi cuvântul debitare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul debitare?[ de-bi-ta-re ] Se pare că cuvântul debitare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL debitare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vorbi ca din butoi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul debitare are forma: debitări
