eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție decadent


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Decadent [ de-ca-dent ]
VEZI SINONIME PENTRU decadent PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului decadent în mai multe dicționare

Definițiile pentru decadent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECADENT:
DECADÉNT, -Ă, decadenți, -te, adjectiv

1. Care decade, care este în declin, în decadență, în decădere. Cultură burgheză decadentă.

2. Care prezintă caracterele decadentismului, care este propriu decadentismului. Poeții decadenți, interesați să acopere contradicțiile sociale, să mascheze mizeria și asuprirea, mistifică, născocesc simboluri, exagerează conștient, împotriva legilor firii, aspectele neesențiale din realitate, menite să slujească lumii exploatatorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/3. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102.
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadent-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

decadent
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decadent:
decadént, decadentă [Atestat: GHEREA, ST. Hristos III, 33 / Plural: decadentnți, decadente / Etimologie: franceza décadent] 1 a Care se află în declin. 2 a Care prezintă caracterele decadentismului. 3 a Propriu decadentismului. 4-5 smf, a (Pan) (Persoană) cu comportament, cu atitudini ieșite din comun care nu respectă anumite reguli, anumite conveniențe sociale, un anumit fel de a se îmbrăca. 6-7 smf, a (Adept) al decadentismului (1).
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadentă
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

decadent
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru decadent:
*decadént, -ă adjectiv și substantiv (în francezădécadent, italiana decadente, despre latina cádens, -éntis, care cade, și prefix de-). Care decade: monarhie decadentă. Căruĭa-ĭ plac rafinăriile decadențeĭ: poet decadent, un decadent.
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadent-ă -bónț decadentp
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

DECADENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECADENT:
DECADÉNT, -Ă, decadenți, -te, adjectiv

1. Care se găsește în decadență, în declin.

2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului.

– Din limba franceza décadent.
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadent-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DECADENT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECADENT:
DECADÉNT, -Ă, decadenți, -te, adjectiv

1. Care se găsește în decadență, în declin.

2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului.

– Din limba franceza décadent.
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadent-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DECADENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECADENT:
DECADÉNT1 decadenttă (decadentți, decadentte)

1) Care manifestă decadență; în decadență.

2) Care ține de decadentism; propriu decadentismului. Atitudine decadenttă. /<fr. décadent
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadenttă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DECADENT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECADENT:
DECADÉNT, -Ă adjectiv

1. Care decade, în declin.

2. Propriu decadentismului. // substantiv masculin și forme Adept al decadentismului. [conform limba franceza décadent, italiana decadente].
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadent-Ă
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DECADENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECADENT:
DECADÉNT, -Ă

I. adjectiv

1. care se află în decadență; în regres.

II. adjectiv, substantiv masculin forme (adept) al decadentismului. (< limba franceza décadent)
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadent-Ă
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

decadent
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru decadent:
decadent a.

1. ce ține de decadență;

2. figurat cu stilul enigmatic, se zice de poeți din școala simbolistă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

decadent
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decadent:
decadént adjectiv masculin, plural decadénți; forme singular decadéntă, plural decadénte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

decadent
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decadent:
decadént adjectiv masculin, plural decadénți; forme decadéntă, plural decadénte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DECADENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECADENT:
DECADÉNT2 decadentți m. Adept al decadentismului. /<fr. décadent
Forme diferite ale cuvantului decadent: decadentți
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DECADENT'
decádDECÁDĂDECADÁLDECĂDEÁDECADÉNTDECADÉNȚĂDECADENTÍSMDECĂDÉREdecádic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DECADENT
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decadent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Decadént, decadentă [Atestat: GHEREA, ST.
Hristos III, 33 / Plural: decadentnți, decadente / Etimologie: franceza décadent] 1 a Care se află în declin.
DECADÉNT1 decadenttă decadentți, decadentte 1 Care manifestă decadență; în decadență.
Atitudine decadenttă.
DECADÉNT2 decadentți m.

GRAMATICA cuvântului DECADENT?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decadent.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DECADENT poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DECADENT sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE decadent?
Vezi cuvântul decadent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decadent?
[ de-ca-dent ]
Se pare că cuvântul decadent are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără amânare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
legitate conform căreia un organism nu mai poate reveni, nici măcar parțial, la starea o dată parcursă în șirul strămoșilor săi, deoarece fiecare specie, fiecare etapă în evoluția filogenetică a unei ramuri filetice reprezintă un unica
unde electromagnetice cu lungimea cuprinsă între 1nm și 1 mm
îndată
a se da de-a rostogolul; a se rostogoli
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app