 | as |
|
| Decent [ de-cent ] VEZI SINONIME PENTRU decent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decent în mai multe dicționareDefinițiile pentru decent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECENT: DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adjectiv Care este așa cum cere buna-cuviință, plin de decență, cuviincios. Limbaj decent. ▭ Nu o duce decît la filmele morale și decente. C. PETRESCU, C. vezi 89. Mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. IBRĂILEANU, A. 17. Forme diferite ale cuvantului decent: decent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decent: decént, decentă a [Atestat: HELIADE, O. II, 410 / Plural: decentnți, decente / Etimologie: franceza décent, lat decent, -tis] 1 Care este lipsit de pretenții Vz: modest. 2 Care respectă buna-cuviință Si: cuviincios. 3 Pudic. Forme diferite ale cuvantului decent: decentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECENT: DECÉNT decenttă (decentți, decentte) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este în conformitate cu decența; plin de decență; cuviincios. /<fr. décent, latina decens, decentntis Forme diferite ale cuvantului decent: decenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru decent: *decént, -ă adjectiv (latina décens, -éntis, despre decet, se cuvine. vezi decor). Conform decențeĭ, cuviincĭos: purtare, vorbă decentă. adverb În mod decent. Forme diferite ale cuvantului decent: decent-ă -bónț decentp Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECENT: DECENT adjectiv 1. cuviincios, politicos, respectuos, (livresc) reverențios. (O atitudine decent.) 2. pudic, rușinos, sfios. (O comportare decent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru decent: decént (tă), adjectiv – Cuviincios, pudic. în franceză décent. – derivat (din limba franceza ) indecent, adjectiv; decență, substantiv feminin; indecență, substantiv feminin Forme diferite ale cuvantului decent: decenttă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECENT: DECÉNT, -Ă adjectiv 1. cuviincios; reverențios, plin de decență. 2. pudic, rușinos. (< limba franceza décent, latina decens) Forme diferite ale cuvantului decent: decent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECENT: DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adjectiv Cuviincios, pudic. – Din limba franceza décent, latina decens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului decent: decent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECENT: DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adjectiv Cuviincios, pudic. – Din limba franceza décent, latina decens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului decent: decent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Decent: Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, nerușinat, obraznic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decent: decént adjectiv masculin, plural decénți; forme singular decéntă, plural decénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECENT: DECÉNT, -Ă adjectiv Cuviincios. [conform limba franceza décent, latina decens]. Forme diferite ale cuvantului decent: decent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decent: decént adjectiv masculin, plural decénți; forme decéntă, plural decénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru decent: decent a. cuviincios. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECENT' DECENÁLDeceneudecénieDECÉNIUDECÉNTDECÉNȚĂdecentráredecenviráldecenvirát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Decént, decentă a [Atestat: HELIADE, O. II, 410 / Plural: decentnți, decente / Etimologie: franceza décent, lat decent, -tis] 1 Care este lipsit de pretenții Vz: modest. DECÉNT decenttă decentți, decentte despre persoane și despre manifestările lor Care este în conformitate cu decența; plin de decență; cuviincios. Décent, latina decens, decentntis. O atitudine decent. O comportare decent. O comportare decent. Duce o viață decent. |
GRAMATICA cuvântului decent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decent poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE decent? Vezi cuvântul decent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decent?[ de-cent ] Se pare că cuvântul decent are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL decent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu avea ce mânca?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
