 | as |
|
| Decenţă [ de-cen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU decenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru decenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECENȚĂ: DECENȚĂ s. 1. cuviință, politețe, respect, (livresc) reverență, urbanitate, (livresc figurat) urbanism. (Atitudine plină de decenta.) 2. jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de decenta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECENȚĂ: DECÉNȚĂ substantiv feminin Bună-cuviință, respect al bunelor moravuri; pudoare. Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECENȚĂ: DECÉNȚĂ forme 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei; bună-cuviință. 2) Comportare care vădește o asemenea atitudine. [G.-D. decenței] /<fr. décence, latina decentia Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decență: decénță substantiv feminin [Atestat: ASACHI, I. 252/23 / V: (înv) deténție / Plural: decentațe / Etimologie: franceza décence, lat decentia] 1 Respect al bunelor moravuri Si: bună-cuviință. 2 Pudoare. 3 Lipsă de pretenții vezi modestie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECENȚĂ: DECÉNȚĂ substantiv feminin Respect pentru bunele moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din limba franceza décence, latina decentia.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECENȚĂ: DECÉNȚĂ substantiv feminin Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din limba franceza décence, latina decentia.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECENȚĂ: DECÉNȚĂ substantiv feminin respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< limba franceza décence, latina decentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECENȚĂ: DECÉNȚĂ substantiv feminin Bună-cuviință; pudoare. [conform limba franceza décence, latina decentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru decență: *decénță forme, plural e (latina decentia). Onestitate exterioară, cuviință. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decență: decénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat decénței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decență: decénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat decénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru decență: decență forme bunacuviință. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Decență: Decență ≠ indecență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECENTA' DeceneudecénieDECÉNIUDECÉNTDECÉNȚĂdecentráredecenviráldecenvirátdecénvre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Decență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Atitudine plină de decență. Nu are nici un pic de decență. 252/23 / V: înv deténție / Plural: decențățe / Etimologie: franceza décence, lat decentia] 1 Respect al bunelor moravuri Si: bună-cuviință. |
GRAMATICA cuvântului Decență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Decență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE decenţă? Vezi cuvântul decenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decenţă?[ de-cen-ţă ] Se pare că cuvântul decenţă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Decență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Așa sau acum mai vii de-acasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
