eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție declansator


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Declanşator [ de-clan-şa-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU declanşator PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului declansator în mai multe dicționare

Definițiile pentru declansator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR:
DECLANȘATÓR, -OÁRE, declanșatori, -oare, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care declanșează.

2. substantiv neutru Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [plural și: (m.) declanșatori]

– Declanșa + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului declansator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



declanșator
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declanșator:
declanșator, declansatoroare [Atestat: AGROTEHNICA, I, 375 / Plural: declansatori, declansatoroáre / Etimologie: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea (1-2, 4). 4 sn Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor Si: declanșor.
Forme diferite ale cuvantului declansator: declansatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DECLANȘATÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR:
DECLANȘATÓR, declanșatoare, substantiv neutru Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor.

– Declanșa + sufix -tor.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DECLANȘATÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR:
DECLANȘATÓR, -OÁRE

I. adjectiv care declanșează.

II. substantiv neutru dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)
Forme diferite ale cuvantului declansator: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



DECLANȘATOR
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru DECLANȘATOR:
DECLANȘATOR a) termen militar desemnând comanda manuală de deschidere a parașutei; b) dispozitiv pentru separarea unei aeronave de cablul de remorcaj.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

DECLANȘATÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR:
DECLANȘATÓR substantiv neutru Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DECLANȘATÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR:
DECLANȘATÓR declansatoroáre n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declic. /a declanșa + sufix declansatortor
Forme diferite ale cuvantului declansator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

declanșator
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declanșator:
*declanșatór1 (de-clan-) adjectiv masculin, plural declanșatóri; forme singular și plural declanșatoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

declanșator
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declanșator:
declanșatór adjectiv masculin, plural declanșatóri; forme singular și plural declanșatoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

declanșator
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declanșator:
declanșatór substantiv neutru (silabe -clan-), plural declanșatoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DECLANȘATÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR:
DECLANȘATÓR, declanșatoare, substantiv neutru (tehnică) Declanșor.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

declanșator
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declanșator:
declanșatór2 (de-clan-) substantiv neutru, plural declanșatoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DECLANȘATOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLANȘATOR:
DECLANȘATOR substantiv (tehnic) declanșor.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DECLANSATOR'
DECLANȘÁdeclanșántDECLANȘÁREdeclanșátDECLANȘATÓRDECLANȘÓRDECLARÁDECLARÁBILDECLARÁNT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DECLANȘATOR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declanşator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Declanșator, declanȘatoroare [Atestat: AGROTEHNICA, I, 375 / Plural: declanȘatori, declanȘatoroáre / Etimologie: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea 1-2, 4.
DECLANȘATÓR declanȘatoroáre n.
/a declanșa + sufix declanȘatortor.



GRAMATICA cuvântului DECLANȘATOR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declanşator.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DECLANȘATOR poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DECLANȘATOR sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul declanșator are forma: declanșatoáre

CUM DESPART ÎN SILABE declanşator?
Vezi cuvântul declanşator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declanşator?
[ de-clan-şa-tor ]
Se pare că cuvântul declanşator are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DECLANȘATOR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în doi peri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
daruri obligatorii trimise domniei de orașele din țara românească și din moldova
hârtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică
a locuțiune adjectiv popular cărunt; prin extensie care este între două vârste; b locuțiune adjectiv și adverb care este neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; prin extensie îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c locuț
produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app