eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție deductie


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Deducţie [ de-duc-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU deducţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului deductie în mai multe dicționare

Definițiile pentru deductie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE:
DEDÚCȚIE (< limba franceza , latina)

1. Formă de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. Bazele teoriei despre au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz și de logica simbolistă.
♦ (În logica tradițională) Proces de obținere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevărate (silogismul aristotelic).
♦ (În logica simbolică) Derivarea din anumite enunțuri date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunțuri (teoreme).

2. Retragerea unor sume deja plătite.
       • despre fiscală = ansamblul elementelor componente care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit
♦ Sustragerea unor sume.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



DEDUCȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE:
DEDÚCȚIE, deducții, substantiv feminin Raționament prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. Pe lîngă această teorie, adaugă... o garnitură de argumentări, de deducții, de abstracții. GHEREA, ST. Hristos II 58.

– Variantă: deducțiúne (pronunțat -ți-u-) (GHEREA, ST. Hristos I 362) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

deducție
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deducție:
dedúcție substantiv feminin [Atestat: NEGULICI, E. I, 287/24 / V: deductieiune / Plural: deductieii / Etimologie: franceza déduction] 1-2 Derivare (a unei judecăți particulare sau) a unui fapt (dintr-o judecată generală sau) dintr-un alt fapt Si: deducere (1-2), dedus1 (1-2). 3 Deducere (3). 4 (Înv) Scădere. 5 (Îvr) Deducere (5). 6 Consecință. 7 Concluzie a unui raționament.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEDUCȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE:
DEDÚCȚIE deductiei forme

1) Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare.

2) Raționament obținut în procesul unor operații mintale; rezultat al deducției. [articulat deducția; genitiv dativ deducției; silabe -ți-e] /<fr. déduction, latina deductio, deductieonis
Forme diferite ale cuvantului deductie: deductiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



DEDUCȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE:
DEDÚCȚIE, deducții, substantiv feminin Formă de raționament în care concluzia rezultă din premise; consecință, concluzie a unui raționament.
       • Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Variante: deducțiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza déduction, latina deductio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEDUCȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE:
DEDÚCȚIE substantiv feminin Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, variantă deducțiune substantiv feminin / conform latina deductio, limba franceza déduction].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DEDUCȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE:
DEDÚCȚIE, deducții, substantiv feminin Consecință, concluzie a unui raționament.
       • Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Variante: deducțiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza déduction, latina deductio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEDUCȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE:
DEDÚCȚIE substantiv feminin formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< limba franceza déduction, latina deductio)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

deducție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deducție:
dedúcție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat dedúcția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat dedúcției; plural dedúcții, articulat dedúcțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deducție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deducție:
dedúcție (-ți-e) substantiv feminin, articulat dedúcția (-ți-a), genitiv dativ articulat dedúcției; plural dedúcții, articulat dedúcțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DEDUCTIE'
DEDÚCEDEDÚCEREDEDUCTÍBILdeductibilitáteDEDÚCȚIEDEDUCȚIÚNEDEDUCTÍVdedughenizarededulceálă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deducție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deducție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 287/24 / V: deducțieiune / Plural: deducțieii / Etimologie: franceza déduction] 1-2 Derivare a unei judecăți particulare sau a unui fapt dintr-o judecată generală sau dintr-un alt fapt Si: deducere 1-2, dedus1 1-2.
DEDÚCȚIE deducției forme 1 Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare.
Déduction, latina deductio, deducțieonis.



GRAMATICA cuvântului deducție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deducție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deducție poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul deducție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul deducție are forma: dedúcții
VEZI PLURALUL pentru deducție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE deducţie?
Vezi cuvântul deducţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deducţie?
[ de-duc-ţi-e ]
Se pare că cuvântul deducţie are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL deducție
Inţelegi mai uşor cuvântul deducție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
despre fiscală = ansamblul elementelor componente care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume
Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie
Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ser fiziologic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fluture-de-mătase, popular gândac-de-mătase
complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție cumulativă
lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente
trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app