 | as |
|
| Deducţie [ de-duc-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU deducţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deductie în mai multe dicționareDefinițiile pentru deductie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE: DEDÚCȚIE (< limba franceza , latina) 1. Formă de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. Bazele teoriei despre au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz și de logica simbolistă. ♦ (În logica tradițională) Proces de obținere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevărate (silogismul aristotelic). ♦ (În logica simbolică) Derivarea din anumite enunțuri date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunțuri (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja plătite. • despre fiscală = ansamblul elementelor componente care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE: DEDÚCȚIE, deducții, substantiv feminin Raționament prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. Pe lîngă această teorie, adaugă... o garnitură de argumentări, de deducții, de abstracții. GHEREA, ST. Hristos II 58. – Variantă: deducțiúne (pronunțat -ți-u-) (GHEREA, ST. Hristos I 362) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deducție: dedúcție substantiv feminin [Atestat: NEGULICI, E. I, 287/24 / V: deductieiune / Plural: deductieii / Etimologie: franceza déduction] 1-2 Derivare (a unei judecăți particulare sau) a unui fapt (dintr-o judecată generală sau) dintr-un alt fapt Si: deducere (1-2), dedus1 (1-2). 3 Deducere (3). 4 (Înv) Scădere. 5 (Îvr) Deducere (5). 6 Consecință. 7 Concluzie a unui raționament. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE: DEDÚCȚIE deductiei forme 1) Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare. 2) Raționament obținut în procesul unor operații mintale; rezultat al deducției. [articulat deducția; genitiv dativ deducției; silabe -ți-e] /<fr. déduction, latina deductio, deductieonis Forme diferite ale cuvantului deductie: deductiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE: DEDÚCȚIE, deducții, substantiv feminin Formă de raționament în care concluzia rezultă din premise; consecință, concluzie a unui raționament. • Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Variante: deducțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza déduction, latina deductio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE: DEDÚCȚIE substantiv feminin Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, variantă deducțiune substantiv feminin / conform latina deductio, limba franceza déduction]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE: DEDÚCȚIE, deducții, substantiv feminin Consecință, concluzie a unui raționament. • Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Variante: deducțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza déduction, latina deductio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCȚIE: DEDÚCȚIE substantiv feminin formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< limba franceza déduction, latina deductio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deducție: dedúcție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat dedúcția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat dedúcției; plural dedúcții, articulat dedúcțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deducție: dedúcție (-ți-e) substantiv feminin, articulat dedúcția (-ți-a), genitiv dativ articulat dedúcției; plural dedúcții, articulat dedúcțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEDUCTIE' DEDÚCEDEDÚCEREDEDUCTÍBILdeductibilitáteDEDÚCȚIEDEDUCȚIÚNEDEDUCTÍVdedughenizarededulceálă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deducție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deducție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 287/24 / V: deducțieiune / Plural: deducțieii / Etimologie: franceza déduction] 1-2 Derivare a unei judecăți particulare sau a unui fapt dintr-o judecată generală sau dintr-un alt fapt Si: deducere 1-2, dedus1 1-2. DEDÚCȚIE deducției forme 1 Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare. Déduction, latina deductio, deducțieonis. |
GRAMATICA cuvântului deducție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deducție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deducție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deducţie? Vezi cuvântul deducţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deducţie?[ de-duc-ţi-e ] Se pare că cuvântul deducţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL deducție Inţelegi mai uşor cuvântul deducție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe despre fiscală = ansamblul elementelor componente care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ser fiziologic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deducție are forma: dedúcții
