 | as |
|
| Deductiv [ de-duc-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU deductiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deductiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru deductiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEDUCTIV: DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adjectiv Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din limba franceza déductif, latina deductivus. Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deductiv: deductív, deductivă a [Atestat: CONV. literar III, 283 / Plural: deductivi, deductive / Etimologie: franceza déductif] 1-6 Deductibil (1-6). 7-8 Care procedează prin deducție (1-2). 9-10 Care rezultă din deducție (1-2). Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEDUCTIV: DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adjectiv (Spre deosebire de inductiv) Care procedează prin deducție. Metodă deductivă. Raționament deductiv. Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEDUCTIV: DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adjectiv Care procedează prin deducție, care folosește deducția. – Din limba franceza déductif, latina deductivus. Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEDUCTIV: DEDUCTÍV deductivă (deductivi, deductive) 1) Care operează cu deducții. 2) Care constă din deducții; bazat pe deducții. /<fr. déductif Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCTIV: DEDUCTÍV, -Ă adjectiv care procedează prin deducție; care folosește deducția. (< limba franceza déductif, latina deductivus) Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deductiv: *deductív, -ă adjectiv (despre latina deductus, dedus). Care procede pin deducțiune (în opoz. cu inductiv). Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductiv-ă -bónț deductivp Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCTIV: DEDUCTÍV, -Ă adjectiv Care procedează prin deducție. [conform latina deductivus, limba franceza déductif]. Forme diferite ale cuvantului deductiv: deductiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deductiv: deductív adjectiv masculin, plural deductívi; forme singular deductívă, plural deductíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deductiv: deductív adjectiv masculin, plural deductívi; forme deductívă, plural deductíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deductiv: deductiv a. care procede prin deducțiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEDUCTIV' DEDUCTÍBILdeductibilitáteDEDÚCȚIEDEDUCȚIÚNEDEDUCTÍVdedughenizarededulceálădedulcéscDEDULCÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deductiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deductiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deductív, deductivă a [Atestat: CONV. Literar III, 283 / Plural: deductivi, deductive / Etimologie: franceza déductif] 1-6 Deductibil 1-6. DEDUCTÍV deductivă deductivi, deductive 1 Care operează cu deducții. |
GRAMATICA cuvântului deductiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deductiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deductiv poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deductiv? Vezi cuvântul deductiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deductiv?[ de-duc-tiv ] Se pare că cuvântul deductiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Punct vulnerabil?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
