 | as |
|
| Delicat [ de-li-cat ] VEZI SINONIME PENTRU delicat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului delicat în mai multe dicționareDefinițiile pentru delicat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICÁT, -Ă, delicați, -te, adjectiv 1. Fin, gingaș, subțirel, grațios; prin extensie de calitate aleasă. Băiatul creștea ca o floare delicată într-o seră. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. Picioarele... [calului] era atît de delicate, încît păreau că numaidecît or să se frîngă. NEGRUZZI, S. I 42. ♦ (În opoziție cu robust, viguros) Slăbuț, plâpînd, șubred. vezi debil. Căpitanul Floroiu, puțintel, delicat și cu fața blondă. CAMIL PETRESCU, U. N. 10. [Era] de o statură microscopică... și de o constituție foarte delicată. NEGRUZZI, S. I 206. 2. De calitate bună (în ce privește finețea materialului și a execuției). Te vedeam pe d-ta, îmbrăcată în mantie de călătorie... cu încălțăminte delicată. GALACTION, O. I 459. (Poetic) Ploaia cade potolit și rar, Țesînd o delicată broderie Pe pata albă a unui felinar. CAZIMIR, L. U. 56. ♦ (Despre nuanțe, culori) Discret, atenuat, nu prea pronunțat. Trăsurile feței [erau] de o paloare delicată, umedă, strălucită. EMINESCU, N. 39. 3. (Despre mîncări, băuturi, parfumuri etc.) finanțe Înălță nasul său fin ca să primească adierile delicate ale florilor și ale mării. SADOVEANU, Z. C. 269. [Grangurul] cu drept cuvînt este socotit în Francia ca una din cele mai delicate îmbucături ornitologice. ODOBESCU, S. III 32. 4. (Despre oameni și despre sufletul, manifestările, calitățile lor; în opoziție cu grosolan) Ales, distins, finanțe Are sufletul delicat și inimă bună. IBRĂILEANU, A. 38. Delicatul poet al «Subțiricăi din vecini». GHEREA, ST. Hristos III 385. ♦ (În opoziție cu brutal, dur) Plin de atenție, de grijă, lipsit de asprime, de brutalitate; prevenitor. Purtare delicată. ▭ Tu singur ești bun... inteligent și delicat. CAMIL PETRESCU, T. II 20. Mi-a reproșat apoi o mulțime de gesturi nedelicate. id. U. N. 211. • (Adverbial) Îmi pare bine de cunoștință, a răspuns plotonierul-major... înapoindu-i delicat hîrtiile. SADOVEANU, P. M. 250. verb reflexiv:u totuși să-i spuie ceva ca să-l concedieze delicat. REBREANU, R. I 90. 5. (Despre chestiuni, probleme, situații) Care cere mare luare-aminte, băgare de seamă, prudență, rezervă; greu de rezolvat, anevoios, gingaș. vezi penibil. L-ai pus intr-o situație foarte delicată. CAMIL PETRESCU, T. I 36. Pricina e delicată. ALEXANDRESCU, P. 97. Forme diferite ale cuvantului delicat: delicat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICÁT, -Ă, delicați, -te, adjectiv 1. (Despre ființe și lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaș, subțirel, grațios; prin extensie fragil; (despre ființe) plăpând, șubred, slăbuț. ♦ (Despre culori, nuanțe) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate bună (în ceea ce privește finețea materialului și a execuției). ♦ (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni și despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenție, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situații etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudență, rezervă, subtilitate; gingaș. – Din limba franceza délicat, latina delicatus. Forme diferite ale cuvantului delicat: delicat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICÁT1 delicattă (delicatți, delicatte) 1) Care este plin de grație. 2) (despre constituția fizică) Care este lipsit de vigoare, de rezistență; plăpând; slab; gingaș; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădește multă bunăvoință și amabilitate în relațiile cu alți oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; puțin intens; atenuat. 5) (despre mâncăruri, băuturi) Care are gust plăcut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multă îndemânare. 7) (despre situații, probleme) Care cere precauție și băgare de seamă. /<fr. délicat, latina delicatus Forme diferite ale cuvantului delicat: delicattă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICÁT, -Ă, delicați, -te, adjectiv 1. (Despre aspectul unor ființe sau lucruri) Fin, gingaș, grațios; prin extensie fragil; (despre ființe) plăpând, șubred, slăbuț. ♦ (Despre culori) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. (Despre lucruri) De bun-gust, delicat, finanțe ♦ (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Care este de calitate, de mare rafinament, ales. 3. (Despre oameni și despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenție, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate. 4. (Despre probleme, situații etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudență, rezervă în rezolvare. – Din limba franceza délicat, latina delicatus. Forme diferite ale cuvantului delicat: delicat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICAT adjectiv 1. fin, gingaș, grațios, suav, (Moldova și Muntenia) scarandiv, (figurat) dulce. (O fată delicat; cu gesturi delicat.) 2. ales, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare delicat.) 3. debil, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (popular) pițigăiat, (învechit și regional) mîrșav, ticălos, (regional) gubav, morînglav, (Moldova și Transilvania) sighinaș, (Muntenia si Olt.) șiștav. (Un copil delicat; o constituție delicat.) 4. anevoios, dificil, gingaș, greu, (figurat) ingrat. (Am o misiune delicat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru delicat: delicát, delicată a [Atestat: BELDIMAN, A. 14/3 / V: (înv) delecát, dilicát / Plural: delicatați, delicate / Etimologie: franceza délicat] 1 (despre probleme, situații etc.) Care cere mare prudență și subtilitate. 2 (despre ființe și lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Grațios. 3 (Pex) Fragil. 4 (Pan; despre plante și părți ale lor) Plăpând. 5 (Îoc robust) Șubred. 6 (despre lucruri) De calitate bună. 7 (despre culori, nuanțe) Discret. 8 (despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) finanțe 9 (despre oameni și despre manifestările lor) Plin de atenție. 10 Politicos. Forme diferite ale cuvantului delicat: delicată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru delicat: *delicát, -ă adjectiv (latina delicatus, limba franceza délicat). Plăcut, distins la gust: carne delicată. Elegant, îngrijit și minuțios: operă delicată. Spus cu inteligență și fineță: laudă delicată. Amabil: om delicat. Care judecă cu fineță: gust delicat. Dificil, care te încurcă: situațiune delicată. Scrupulos: conștiință delicată. Conform buneĭ cuviințe (probitățiĭ): procedură delicată. Slab, fraged: membre delicate. substantiv Persoană dificilă: a face de delicatu. adverb Cu delicateță. Forme diferite ale cuvantului delicat: delicat-ă -úră delicatcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICÁT, -Ă adjectiv 1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios. • slăbuț, plăpând. • (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust. • (despre culori) discret, pal, estompat. 2. ales, distins; (figurat) atent, prevenitor. 3. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat. (< limba franceza délicat, latina delicatus) Forme diferite ale cuvantului delicat: delicat-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICÁT, -Ă adjectiv 1. Gingaș, fin, grațios. ♦ De bună calitate, bun la gust. ♦ Slăbuț, plăpând. ♦ (Despre culori) Discret, pal, estompat. 2. Fin, ales, distins; (figurat) atent, prevenitor. 3. (Despre situații) În care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; greu de rezolvat. [< limba franceza délicat, italiana delicato, latina delicatus]. Forme diferite ale cuvantului delicat: delicat-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru delicat: delicat a. 1. fraged și slab: sănătate delicată; 2. plăcut la gust: mâncare delicată; 3. făcut cu îndemânare și ușurință: lucru delicat; 4. greu, periculos: operațiune, situațiune delicată; 5. foarte scrupulos: conștiință delicată; 6. care judecă cu fineță: spirit delicat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru delicat: delicát (delicátă), adjectiv – Fin, gingaș. – Mr. dilicat. în franceză délicat. – derivat delicatesă, substantiv feminin, din germana Delikatesse, admite și un plural colectiv delicatesuri; delicatețe, substantiv feminin; nedelicat, adjectiv; nedelicatețe, substantiv feminin Cuvîntul mr. provine din italiana Forme diferite ale cuvantului delicat: delicátă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DELICAT: DELICÁT2 adverb Cu multă bunăvoință. /<fr. délicat, latina delicatus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru delicat: delicát adjectiv masculin, plural delicáți; forme singular delicátă, plural delicáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru delicat: delicát adjectiv masculin, plural delicáți; forme delicátă, plural delicáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Delicat: Delicat ≠ brutal, grosolan, vulgar, nedelicat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DELICAT' deliberatordeliberatóriudeliberézdelicáDELICÁTdelicaténțăDELICATÉSĂDELICATÉSEdelicatésuri |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Delicat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului delicat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DELICÁT1 delicattă delicatți, delicatte 1 Care este plin de grație. O fată delicat; cu gesturi delicat. O comportare delicat. Un copil delicat; o constituție delicat. Am o misiune delicat. Delicát, delicată a [Atestat: BELDIMAN, A. 14/3 / V: înv delecát, dilicát / Plural: delicatați, delicate / Etimologie: franceza délicat] 1 despre probleme, situații etc. O fată delicat; cu gesturi delicat. |
GRAMATICA cuvântului Delicat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului delicat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Delicat poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE delicat? Vezi cuvântul delicat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul delicat?[ de-li-cat ] Se pare că cuvântul delicat are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Delicat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Notă discordantă sau falsă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
