 | as |
|
| Demarcare [ de-mar-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU demarcare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului demarcare în mai multe dicționareDefinițiile pentru demarcare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru demarcare: demarcáre substantiv feminin [Atestat: DEX / Plural: demarcarecắri / Etimologie: demarca] 1 Trasare a unei linii de demarcație (6) Si: demarcaj (1), demarcat1 (1), demarcație (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Scăpare de sub supravegherea adversarului Si: demarcaj (4), demarcat1 (4), demarcație (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMARCARE: DEMARCARE substantiv circumscriere, delimitare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (demarcare a unui teren.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEMARCARE: DEMARCÁRE, demarcări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – vezi demarca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEMARCARE: DEMARCÁRE, demarcări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – vezi demarca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMARCARE: DEMARCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei; demarcație. [< demarca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru demarcare: demarcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat demarcắrii; plural demarcắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru demarcare: demarcáre substantiv feminin → marcare Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEMARCARE' demarátdemárcDEMARCÁDEMARCÁJDEMARCÁREDEMARCÁTDEMARCÁȚIEdemarcaționálDEMARCAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL demarcare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului demarcare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Demarcáre substantiv feminin [Atestat: DEX / Plural: demarcarecắri / Etimologie: demarca] 1 Trasare a unei linii de demarcație 6 Si: demarcaj 1, demarcat1 1, demarcație 1. Demarcare a unui teren. |
GRAMATICA cuvântului demarcare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului demarcare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul demarcare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE demarcare? Vezi cuvântul demarcare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul demarcare?[ de-mar-ca-re ] Se pare că cuvântul demarcare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL demarcare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cal-putere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul demarcare are forma: demarcắri
