eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție demarcatie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Demarcație [ de-mar-ca-ți-e ]
VEZI SINONIME PENTRU demarcație PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului demarcatie în mai multe dicționare

Definițiile pentru demarcatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru demarcație:
demarcație substantiv feminin [Atestat: DEX / V: demarcatieiune / Plural: demarcatieii / Etimologie: franceza démarcation] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Demarcare (4). 5 Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau limita dintre două localități, regiuni, suprafețe de teren etc. 6 (Îs) Linie de demarcatie Linie care desparte două state, două localități, două regiuni sau două suprafețe de teren. 7 (Fig) Limită care desparte două noțiuni.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEMARCAȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEMARCAȚIE:
DEMARCÁȚIE, demarcații, substantiv feminin Delimitare, despărțire, separare.
♦ Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.
       • Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. [Variante: demarcațiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza démarcation.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEMARCAȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEMARCAȚIE:
DEMARCÁȚIE, demarcații, substantiv feminin Delimitare, despărțire, separare.
♦ Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.
       • Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. [Variante: demarcațiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza démarcation.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEMARCAȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMARCAȚIE:
DEMARCÁȚIE substantiv feminin delimitare, despărțire, separare.
       • operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.
♦ linie de demarcatie = linie care desparte două teritorii sau (figurat) două noțiuni. (< limba franceza démarcation)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DEMARCAȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMARCAȚIE:
DEMARCÁȚIE substantiv feminin Despărțire, separare, delimitare; demarcare.
       • Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (figurat) două noțiuni. [Gen. -iei, variantă demarcațiune substantiv feminin / conform limba franceza démarcation, italiana demarcazione].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DEMARCAȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEMARCAȚIE:
DEMARCÁȚIE, demarcații, substantiv feminin Despărțire, separare, delimitare. Linie de demarcație = linie care desparte două țări, două suprafețe de teren sau, figurat, două noțiuni (indicînd granița dintre ele).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEMARCAȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMARCAȚIE:
DEMARCÁȚIE demarcatiei forme vezi A DEMARCA.
       • Linie de demarcatie linie care desparte două suprafețe de teren, două zone ale unui teritoriu etc. [articulat demarcația; genitiv dativ demarcației; silabe -ți-e] /<fr. démarcation
Forme diferite ale cuvantului demarcatie: demarcatiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

demarcație
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru demarcație:
demarcáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat demarcáția (silabe -ti-a), genitiv dativ articulat demarcáției; plural demarcáții, articulat demarcáțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

demarcație
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru demarcație:
demarcáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat demarcáția (-ți-a), genitiv dativ articulat demarcáției; plural demarcáții, articulat demarcáțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DEMARCAȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMARCAȚIE:
DEMARCAȚIE substantiv circumscriere, delimitare, demarcare, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (demarcatie a unui teren.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

demarcație
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru demarcație:
demarcați(un)e forme separațiune. distincțiune: a stabili o strictă demarcațiune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DEMARCATIE'
DEMARCÁDEMARCÁJDEMARCÁREDEMARCÁTDEMARCÁȚIEdemarcaționálDEMARCAȚIÚNEDEMARCATÍVdemăreáță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEMARCAȚIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului demarcaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Demarcație substantiv feminin [Atestat: DEX / V: demarcaȚieiune / Plural: demarcaȚieii / Etimologie: franceza démarcation] 1 Demarcare 1.
6 Îs Linie de demarcaȚie Linie care desparte două state, două localități, două regiuni sau două suprafețe de teren.
DEMARCÁȚIE demarcaȚiei forme vezi A DEMARCA.
       • Linie de demarcaȚie linie care desparte două suprafețe de teren, două zone ale unui teritoriu etc.
DemarcaȚie a unui teren.

GRAMATICA cuvântului DEMARCAȚIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului demarcaţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEMARCAȚIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DEMARCAȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul demarcație are forma: demarcáții
VEZI PLURALUL pentru DEMARCAȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE demarcație?
Vezi cuvântul demarcație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul demarcație?
[ de-mar-ca-ți-e ]
Se pare că cuvântul demarcație are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL DEMARCAȚIE
Inţelegi mai uşor cuvântul demarcaţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren
Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren
♦ linie de demarcatie = linie care desparte două teritorii sau figurat două noțiuni
Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau figurat două noțiuni
Linie de demarcație = linie care desparte două țări, două suprafețe de teren sau, figurat, două noțiuni indicînd granița dintre ele

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEMARCAȚIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Inima carului sau a căruței?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale
care face parte din familia mamei sau a tatălui
partea din mijloc a carului sau a căruței, care leagă osia de dinainte cu cea de dinapoi
vârsta copilăriei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app