 | as |
|
| Demon [ de-mon ] VEZI SINONIME PENTRU demon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului demon în mai multe dicționareDefinițiile pentru demon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEMON: DÉMON, demoni, substantiv masculin 1. (În concepțiile religioase) Diavol, drac. Eu cunosc de mult năravul acestei paseri: aș putea spune că-i mai degrabă demon decît pasere. SADOVEANU, despre P. 42. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sîntă prin iubire, Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. EMINESCU, O. I 30. Ai iadului demoni negri in gheare să mă cuprindă. NEGRUZZI, S. II 60. ♦ figurat Om rău. Cînd te-am întîlnit... după acest demon... am intîlnit un stîlp de lumină... El era în viața mea o noapte grea, tu erai un răsărit nou de soare. CAMIL PETRESCU, T. I 224. Nu mă mai tem de tine... ți-o spui acum, ție care ești demonul meu. NEGRUZZI, S. III 486. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. Am urmat pămîntul ista, verb reflexiv:emea mea, viața, poporul, Cu gîndirile-mi rebele contra cerului deschis; El n-a verb reflexiv:ut ca să condamne pe demon, ci a trimis Pre un înger să mă-mpace. EMINESCU, O. I 53. O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată. id. ib. 172. 3. (În gîndirea mitică și în poezie) Geniu bun sau rău, considerat ca forță care stîrnește dorințe și pasiuni. Îndată s-a aflat în țară despre toate, ca și cum... s-ar fi înșurubat demonul veștilor pe vînt și pe nouri. SADOVEANU, Z. C. 328. Mușcat de demonul ambiției... i-am lăudat în termeni excesivi pe d-na Timotin. IBRĂILEANU, A. 141. Ades cînd sînt în luptă cu gîndurile mele, Muncit d-al suferinței demon neîmblînzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele. ALEXANDRESCU, M. 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMON: DEMON substantiv aghiuță, diavol, drac, încornoratul (articulat), naiba (articulat), necuratul (articulat), satană, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraoțchi, (popular și fam.) michiduță, nichipercea (articulat), pîrlea (articulat), sarsailă, (popular) faraon, idol, împelițatul (articulat), mititelul (articulat), nefîrtatul (articulat), nevoia (articulat), pîrdalnicul (articulat), procletul (articulat), pustiul (articulat), vicleanul (articulat), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (învechit și regional) mamon, săcretul (articulat), sotea (articulat), (regional) hîdache, năpustul (articulat), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilvania, Banat și Maramures) bedă, (Moldova si Bucovina) benga (articulat), (prin Bucovina) carcandilă, (Transilvania și Moldova) mutul (articulat), (prin Moldova și Bucovina) pocnetul (articulat), (prin Olt.) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina) șlactrafu (articulat), (învechit) împiedicătorul (articulat), nepriitorul (articulat), (eufemistic) păcatul (articulat). Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru demon: démon1 substantiv masculin [Atestat: (a. 1650-1675), GCR I, 222/6 / V: (îrg) dímdemon, (înv) demonniu / Plural: demoni / Etimologie: franceza démon, lat daimon, ngr δαίμων] 1 Spirit, mai ales rău, care ar inspira pe om în vorbele, atitudinile sau faptele sale. 2 (Fig) Înclinație spre ceva. 3 (În religiile creștină, mozaică și mahomedană) Ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău Si: drac, diavol, (pop) necuratul, satană, (fam) aghiuță. 4 (Înv) Idol. 5 (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și, uneori, a frumuseții fizice. 6 (Fig) Persoană amăgitoare care ispitește pe alții la fapte rele. 7 (Pex) Om rău. 8 (Fam) Epitet pentru un copil neastâmpărat, zburdalnic, ștrengar. 9 (În gândirea mitică și în poezie) Geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc. 10 (Reg; îf dimon) Epitet pentru un om nesimțitor, greoi la mers. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru demon: démon (démoni), substantiv masculin – Drac, diavol. – Variante (Moldova) dimon. Mr. dhemon. limba neogreacă δαίμων, în parte prin intermediul limba slavă (veche) demonĭ (Tiktin; conform Vasmer, greacă, 51). secolul XVII, popular cu forma mold., mai ales aplicată la copii (Iordan, Dacor., VII, 140, combătînd explicația lui Philippide, Principii, 236, care se gîndea la o alterare prin tabú). – derivat demonic (variantă demoniac), adjectiv, cuvinte culte, din greacă δαιμωνι(α)ϰός; îndemonit, adjectiv (posedat de diavol), învechit, folosit de Cantemir. Forme diferite ale cuvantului demon: démoni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMON: DÉMON demoni m. 1) (în credințe politeiste din antichitate) Ființă divină (bună sau rea); spirit; duh. 2) (în creștinism) Ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii; diavol: satană. 3) figurat Ființă cu apucături rele; satană. 4) popular Persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă. 5) (în creațiile romanticilor) Personificare a răzvrătirii și a eroismului. /<ngr. démonas Forme diferite ale cuvantului demon: demoni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEMON: DÉMON, demoni, substantiv masculin 1. Diavol, drac. ♦ figurat Om rău. ♦ Ființă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. ♦ (În gândirea mitică și în poezie) Geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc. [Variante: (regional) dímon substantiv masculin] – Din limba neogreacă démonas. conform limba franceza démon. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEMON: DÉMON, demoni, substantiv masculin 1. Diavol, drac. ♦ figurat Om rău. ♦ Ființă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. ♦ (În gândirea mitică și în poezie) Geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc. [Variante: (regional) dímon substantiv masculin] – Din limba neogreacă démonas. conform limba franceza démon. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMON: DÉMON substantiv masculin 1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăților etc. 2. diavol, drac. • (figurat) om rău. 3. (în literatura romantică) ființă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreția, frumusețea fizică etc. • (în poezie) geniu chinuit de neliniște, care stârnește pasiuni, dorințe. (< limba franceza démon, latina daemon, greacă daimon) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru demon: *démon m. (vgr. daimon, zeŭ, geniŭ, diavol, destin, despre daiomai, împart). În politeizmu antic, geniŭ, spirit bun saŭ răŭ (ca astăzi îngeru în credința poporuluĭ): demonu luĭ Socrate. În religiunea creștinească, înger căzut din cer, diavol, drac. figurat Persoană rea. vezi dimon. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DEMON: DEMON substantiv 1. Ghimon, țig. (Sur VII 234); Ghemon, țig. (16 B I 13), ca ghiavol < diavol. 2. Dimonie, prof., ar. 3. conform Domon (Sd XVI). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru demon: démon substantiv masculin, plural démoni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Demon: Demon ≠ înger, sfânt Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru demon: démon substantiv masculin, plural démoni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru demon2-: demon2- vezi demono- Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEMON' demolítDEMOLÍȚIEDEMOLIȚIÚNEdemologíeDÉMONdemonéscDEMONETIZÁDEMONETIZÁREDEMONETIZÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL demon2- Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului demon2- dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1650-1675, GCR I, 222/6 / V: îrg dímdemon2-, înv demon2-niu / Plural: demon2-i / Etimologie: franceza démon, lat daimon, ngr δαίμων] 1 Spirit, mai ales rău, care ar inspira pe om în vorbele, atitudinile sau faptele sale. DÉMON demon2-i m. |
GRAMATICA cuvântului demon2-? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului demon2-. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul demon2- poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE demon? Vezi cuvântul demon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul demon?[ de-mon ] Se pare că cuvântul demon are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL demon2- |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aviație sanitară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul demon are forma: démoni
