 | as |
|
| Denumire [ de-nu-mi-re ] VEZI SINONIME PENTRU denumire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului denumire în mai multe dicționareDefinițiile pentru denumire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DENUMIRE: DENUMÍRE (DENOMINÁȚIE) substantiv feminin (< denumi < de + numi, după limba franceza dénommer): 1. acțiunea de a numi o ființă, un lucru sau un fenomen, de a da nume acestora, de a preciza semnificația lor lexicală cu ajutorul substantivului. 2. nume dat unei ființe, unui lucru sau unui fenomen cu ajutorul substantivului; denotație. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENUMIRE: DENUMÍRE, denumiri, substantiv feminin Faptul de a denumi. 1. Numire. 2. Nume dat (unei ființe sau unui lucru); cuvînt, vorbă cu care numim ceva. Denumirea romînească de «graure», dată unei alte păsări, pe care tot Marțial o pune în opozițiune cu «turdı» (= sturz). ODOBESCU, S. III 29. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENUMIRE: DENUMÍRE, denumiri, substantiv feminin Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. ♦ Element obligatoriu (alături de sediu) de identificare a unei persoane juridice (firme). – vezi denumi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denumire: denumíre substantiv feminin [Atestat: (a. 1817) URICARIUL IV, 302/17/ Plural: denumireri / Etimologie: denumi] 1 (Înv) Desemnare. 2 Numire a unei ființe sau a unui lucru Si: denumit1 (2). 3 Cuvânt cu care numim ceva. 4 (despre persoane) Atribut Si: epitet. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUMIRE: DENUMÍRE substantiv feminin faptul de a denumi; denominație. • nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENUMIRE: DENUMÍRE, denumiri, substantiv feminin Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – vezi denumi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DENUMIRE: DENUMIRE substantiv nume, numire, (livresc) denominație, (rar) intitulare, (învechit) titlu, titulatură. (Ce denumire poartă?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUMIRE: DENUMÍRE substantiv feminin Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. [< denumi]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denumire: denumíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat denumírii; plural denumíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denumire: denumíre substantiv feminin → numire Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DENUMIRE' DENUDÁREDENUDÁȚIEDENUDAȚIÚNEDENUMÍDENUMÍREDENUMÍTdenunciántdenunciáredenunciațiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DENUMIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denumire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1817 URICARIUL IV, 302/17/ Plural: denumireri / Etimologie: denumi] 1 Înv Desemnare. Ce denumire poartă?. |
GRAMATICA cuvântului DENUMIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denumire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DENUMIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE denumire? Vezi cuvântul denumire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denumire?[ de-nu-mi-re ] Se pare că cuvântul denumire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DENUMIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De sau dintr- acolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul denumire are forma: denumíri
