 | as |
|
| Deosebire [ de-o-se-bi-re ] VEZI SINONIME PENTRU deosebire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deosebire în mai multe dicționareDefinițiile pentru deosebire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEOSEBIRE: DEOSEBÍRE, deosebiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. Poate că nu mai ai tu nici un sentiment pentru el, altfel n-ai vedea deosebirile, cum nu le vedeai altă dată. Sigur că vă deosebiți, nu sînt doi oameni la fel pe lume. DEMETRIUS, C. 8. Nu e deosebire între dînsele nici la frumuseță, nici la stat, nici la purtat. DREANGĂ, P. 270. Deosebirea ce se vede în starea muncitorilor plugari între mai multe popoare își are pricina în instituțiile ce cîrmuiesc proprietatea. BĂLCESCU, O. I 135. • Locuţiune adverbiala Cu deosebire = a) deosebit de mult, foarte mult. Le-a plăcut filozofilor cu deosebire această parte a vînătoarei. SADOVEANU, despre P. 83. Adela mi-a cîntat azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. IBRĂILEANU, A. 45; b) mai ales. Fiece vorbă îl împungea drept în inimă, cu deosebire fiindcă auzea tot satul. REBREANU, I. 29; c) (la gradul comparativ) foarte frumos, foarte bine. Trebuie dar să-l primim mai cu deosebire. ALECSANDRI, T. I 276. (Precedînd adjective și adverbe) Cu deosebire de... = foarte, deosebit de..., cît se poate de... Fiecare floare era cu deosebire de mîndră și cu un miros dulce de te îmbăta. ISPIRESCU, L. 6. Cu deosebire (sau deosebirea) că... = cu diferența că... Și-și ie un suflet de noră întocmai după chipul și asemănarea celei dentăi: cu deosebire numai că aceasta era mai în vîrstă. CREANGĂ, P. 7. Fără deosebire = fără excepție, în mod absolut. Toți oamenii, fără deosebire, vom fi deopotrivă. CAMILAR, N. I 400. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... Rupeam bucățile de friptură cu mîinile... Nouă, copiilor, ne convenea, spre deosebire de mama. SAHIA, N. 57. • Expresia: (Învechit) A avea deosebire = a se deosebi, a fi diferit (unul de altul). Toate aste frasis se sfîrșesc cu «sară», dar precum ați văzut, au deosebire în scris. NEGRUZZI, S. I 5. – Variantă: (regional) deosibíre (ISPIRESCU, L. 381) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deosebire: deosebíre substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, I. I. I, 63 / V: (îvp) dăodeosebire, deosebiresăbdeosebire, deosebiresibdeosebire / P: de-odeosebire / Plural: deosebireri / Etimologie: deosebi2] 1 (Înv) Despărțire (1-2). 2 Diferență. 3 (Îvr; șîs) deosebire loghicească Categorie a logicii porfiriene, corespunzătoare termenului differentia. 4 (Mat; înv) Rest. 5 (Îlav) Cu deosebire În mod special. 6 (Îal) Mai ales. 7 (Îlav) Cu deosebire(a) că... Cu diferența că... 8 (Îlav) Cu deosebire de... Cât se poate de... 9 (Îal) Foarte. 10 (Îlav) Fără deosebire Fără excepție. 11 (Îlav) Spre (sau în) deosebire de... În opoziție cu... 12 Lipsă de asemănare. 13 (Înv; îe) A avea deosebire A fi diferit. 14 (Înv) Excepție (1). 15 (Fzf) Fază incipientă a contradicției. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEOSEBIRE: DEOSEBÍRE, deosebiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. • Locuţiune adverbiala Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [ pronunție: de-o-] – vezi deosebi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEOSEBIRE: DEOSEBÍRE, deosebiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. • Locuţiune adverbiala Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [ pronunție: de-o-] – vezi deosebi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEOSEBIRE: DEOSEBIRE s. 1. diferență, diferențiere, discriminare, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea deosebire...) 2. diferență, (învechit și popular) osebire, (Banat, Transilvania și Maramures) deschilinire, (învechit) osebitură. (Ce mare deosebire este între ei!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEOSEBIRE: DEOSEBÍRE deosebirei forme 1) vezi A DEOSEBI și A SE DEOSEBI. 2) Lipsă de asemănare; diferență; distincție. • Cu deosebire mai ales; în special. Spre deosebire de... în opoziție cu... /v. a (se) deosebi Forme diferite ale cuvantului deosebire: deosebirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deosebire: deosebíre forme (eo 2 silabe). Separațiune. Distincțiune; diferență. Deosebire de părerĭ, divergență de opiniune. Cu deosebire, maĭ ales. – Vechĭ osebire. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deosebire: deosebire forme lucrarea de a deosebi: diferență, distincțiune; cu deosebire, în special, mai ales. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deosebire: deosebíre substantiv feminin (silabe de-o-), genitiv dativ articulat deosebírii; plural deosebíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deosebire: deosebíre (de-o-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat deosebírii; plural deosebíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru DEOSEBIRE: DEOSEBÍRE, deosebiri, substantiv feminin deosebire [Variante: (regional) deosibíre substantiv feminin] Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Deosebire: Deosebire ≠ asemănare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEOSEBIRE' deosăbíredeosăbitdeosebéscDEOSEBÍDEOSEBÍREDEOSEBÍTdeosebitórdeosebitóriuDEOSIBÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Deosebire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deosebire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 63 / V: îvp dăodeosebire, deosebiresăbdeosebire, deosebiresibdeosebire / P: de-odeosebire / Plural: deosebireri / Etimologie: deosebi2] 1 Înv Despărțire 1-2. 3 Îvr; șîs deosebire loghicească Categorie a logicii porfiriene, corespunzătoare termenului differentia. 5 Îlav Cu deosebire În mod special. 7 Îlav Cu deosebirea că. 8 Îlav Cu deosebire de. 10 Îlav Fără deosebire Fără excepție. 11 Îlav Spre sau în deosebire de. 13 Înv; îe A avea deosebire A fi diferit. Să facem următoarea deosebire. Ce mare deosebire este între ei!. Să facem următoarea deosebire. Ce mare deosebire este între ei!. DEOSEBÍRE deosebirei forme 1 vezi A DEOSEBI și A SE DEOSEBI. • Cu deosebire mai ales; în special. Spre deosebire de. DEOSEBÍRE, deosebiri, substantiv feminin deosebire [Variante: regional deosibíre substantiv feminin]. |
GRAMATICA cuvântului Deosebire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deosebire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Deosebire poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE deosebire? Vezi cuvântul deosebire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deosebire?[ de-o-se-bi-re ] Se pare că cuvântul deosebire are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Deosebire Inţelegi mai uşor cuvântul deosebire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu deosebire = a deosebit de mult, foarte mult = foarte, deosebit de = cu diferența că Fără deosebire = fără excepție, în mod absolut = în opoziție, în contrast cu Învechit A avea deosebire = a se deosebi, a fi diferit unul de altul Locuţiune adverbiala Cu deosebire = a în mod deosebit, special; b mai ales = cât se poate de = cu diferența că Fără deosebire = fără excepție = în opoziție, în contrast cu Locuţiune adverbiala Cu deosebire = a în mod deosebit, special; b mai ales = cât se poate de = cu diferența că Fără deosebire = fără excepție = în opoziție, în contrast cu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Deosebire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bacáș®ul substantiv neutru articulat popular; în expresie a-și găsi bacăul cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deosebire are forma: deosebíri
