 | as |
|
| Deosebit [ de-o-se-bit ] VEZI SINONIME PENTRU deosebit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deosebit în mai multe dicționareDefinițiile pentru deosebit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEOSEBIT: DEOSEBIT adjectiv, adverb 1. adjectiv anume, anumit, aparte, special, (învechit și popular) osebit. (Cu o metodă deosebit.) 2. adjectiv aparte, distinct, separat, special. (Secția ocupă o clădire deosebit.) 3. adjectiv aparte, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust deosebit.) 4. adjectiv aparte, individual, neobișnuit, singular, special, (livresc) insolit. (Un caz deosebit.) 5. adjectiv diferit. (Au trăit în verb reflexiv:emuri deosebit.) 6. adjectiv diferit, distinct, (învechit și popular) osebit. (Două cete, două grămezi deosebit.) 7. adjectiv diferit, distinct, separat, (învechit și regional) chilin. (Problemele impun rezolvări deosebit.) 8. adverb aparte, separat, (popular) deosebi, (familial) bașca. (deosebit de asta, i-a mai dat și...) 9. adjectiv diferit, divergent. (Au concepții deosebit.) 10. adjectiv diferit, divers, felurit, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, variu. (Un sortiment deosebit de mărfuri). 11. adjectiv ales, distins, rar, superior. (E un om deosebit). 12. adjectiv ales, distins, eminent, ilustru, remarcabil. (Un profesor deosebit.) 13. adjectiv important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (figurat) consistent. (A adus o deosebit contribuție la dezvoltarea științei.) 14. adjectiv admirabil, excelent, încîntător, remarcabil. (Un spectacol deosebit.) 15. adjectiv însemnat, remarcabil. (A repurtat un succes deosebit.) 16. adjectiv ales, aparte, distins, (învechit și regional) scump. (Vorbe deosebit.) 17. adjectiv mare (I se face o deosebit cinste.) 18. adverb excepțional, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil (deosebit de bun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEOSEBIT: DEOSEBÍT2, -Ă, deosebiți, -te, adjectiv (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») 1. Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul), diferit. Ce ar fi putut apropia doi oameni atît de deosebiți? M. I. CARAGIALE, C. 45. Cu totul deosebit de aceea ce era întăi [i se părea acum traiul]. NEGRUZZI, S. I 74. 2. Care iese din comun, neobișnuit, special. Meșterul Iosif îi zîmbi în chip deosebit. SADOVEANU, P. M. 238. Era ceva deosebit în șoaptele păpurișului, căci căpitanul le asculta cu multă băgare de seamă. SANDU-ALDEA, U. P. 199. Dionis descifra textul obscur cu-n interes deosebit. EMINESCU, N. 45. În ținuturile aceste primitive și sălbatice, și omul are ceva deosebit. RUSSO, O. 101. ♦ Distins, ales, remarcabil. O persoană deosebită. 3. (La plural , precedînd substantivul) Felurite, diverse, diferite. Romanii din Dacia veche... întemeiară deosebite staturi mici. BĂLCESCU, O. II 12. Breslele se alcătuiau de oarecari slujbași mai mici ai țării și de deosebitele categorii ale burgheziei, locuitorilor din orașe și a moșnenilor și oamenilor liberi. BĂLCESCU, O. II 14. 4. Separat, aparte. Clădirea cuprindea două case complet deosebite. REBREANU, R. I 20. Forme diferite ale cuvantului deosebit: deosebit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEOSEBIT: DEOSEBÍT1 adverb (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») 1. Foarte, cît se poate de..., nespus de... Probleme deosebit de interesante. ▭ Avea un cap deosebit de frumos. DUMITRIU, N. 153. 2. În afară de..., pe lîngă... Deosebit de romîni, pe care, în lipsă de alte pricini, legătura sîngelui i-ar fi silit a sta mai bine cu frații lor din țară decît cu neam străin, chiar sașii și săcuii erau cu totul în favoarea lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 225. (Pleonastic) Stăpînu-tău, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca, zise împăratul. CREANGĂ, P. 266. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEOSEBIT: DEOSEBÍT, -Ă, deosebiți, -te, adjectiv, adverb I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La plural , precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobișnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despărțit. II. adverb 1. Cât se poate de..., foarte. 2. În afară de..., pe lângă. – vezi deosebi. Forme diferite ale cuvantului deosebit: deosebit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEOSEBIT: DEOSEBÍT, -Ă, deosebiți, -te, adjectiv, adverb I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La plural , precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobișnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despărțit. II. adverb 1. Cât se poate de..., foarte. 2. În afară de..., pe lângă. – vezi deosebi. Forme diferite ale cuvantului deosebit: deosebit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deosebit: deosebít2, deosebită [Atestat: CANTEMIR, I. I. II, 289 / V: (înv) dăodeosebit, deosebitsibdeosebit / Plural: deosebitiți, deosebite / Etimologie: deosebi2] 1 a Separat. 2 a Diferit. 3 a Divers. 4 a (despre oameni) Ieșit din comun. 5 a Distins. 6 a Foarte mare. 7 av Foarte. 8 av Cât se poate de... 9 av În afară de... Forme diferite ale cuvantului deosebit: deosebită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deosebit: deosebít, -ă adjectiv (despre deosebesc). Separat. Distins. Diferit. adverb În mod deosebit: a locui deosebit. Deosebit de asta, afară de asta, pe lîngă asta, apoĭ. – Vechĭ osebit. Forme diferite ale cuvantului deosebit: deosebit-ă deosebit-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEOSEBIT: DEOSEBÍT adverb 1) În mod separat; despărțit (de alții); aparte. 2) Extrem de; tare; foarte. 3) Afară de...; pe lângă... /v. a (se) deosebi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deosebit: deosebit a. 1. diferit; 2. rar și excelent, distins. ║ adverb deosebit de, afară de. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Deosebit: Deosebit ≠ analog, asemănat, asemănător, asemenea, identic, obișnuit, ordinar Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deosebit: deosebít adjectiv masculin(silabe de-o-), plural deosebíți; forme singular deosebítă, plural deosebíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deosebit: deosebít1 sn [Atestat: MDA ms / Etimologie: deosebi] 1 (Înv) Despărțire. 2 Diferență. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEOSEBIT' deosăbitdeosebéscDEOSEBÍDEOSEBÍREDEOSEBÍTdeosebitórdeosebitóriuDEOSIBÍDEOSIBÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deosebit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deosebit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cu o metodă deosebit. Secția ocupă o clădire deosebit. Un gust deosebit. Un caz deosebit. Au trăit în verb reflexiv:emuri deosebit. Două cete, două grămezi deosebit. Problemele impun rezolvări deosebit. Deosebit de asta, i-a mai dat și. Au concepții deosebit. Un sortiment deosebit de mărfuri. E un om deosebit. Un profesor deosebit. A adus o deosebit contribuție la dezvoltarea științei. Un spectacol deosebit. A repurtat un succes deosebit. Vorbe deosebit. Adjectiv mare I se face o deosebit cinste. Adverb excepțional, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil deosebit de bun. Un caz deosebit. Deosebit de asta, i-a mai dat și. E un om deosebit. I se face o deosebit cinste. Deosebít2, deosebită [Atestat: CANTEMIR, I. II, 289 / V: înv dăodeosebit, deosebitsibdeosebit / Plural: deosebitiți, deosebite / Etimologie: deosebi2] 1 a Separat. |
GRAMATICA cuvântului deosebit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deosebit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deosebit poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE deosebit? Vezi cuvântul deosebit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deosebit?[ de-o-se-bit ] Se pare că cuvântul deosebit are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deosebit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune la pastramă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
